Castelul Wartburg din Eisenach, Germania, este un monument magnific ce apartine perioadei feudale. Acesta este bogat in asocierile sale culturale, fiind extrem de faimos pentru faptul ca aici a fost exilat Martin Luther, care si-a compus traducerile in germana ale Noului Testament chiar in timpul exilului sau. De asemenea, castelul Wartburg din Eisenach, Germania, reprezinta si un simbol puternic al unitatii si al integritatii Germaniei.
Castelul Wartburg din Eisenach, Germania, ocupa un colt de stanca, aflat intr-o padure deasa ce priveste in jos spre oras. Aspectul sau general corespunde in esenta fortaretei originale, in special in ceea ce priveste palatul, meterezele, Turnul Sudic si fortificatiile exterioare, care astazi sunt partial ingropate sau distruse. La castel se ajunge prin partea de nord, unde se afla un turn cu un pod mobil, dupa care urmeaza niste cladiri exterioare care formeaza o curte. Celalalt capat al complexului este marcat de Turnul Sudic. In curtea interioara se afla temnita si palatul, iar in centru se afla o cisterna. Castelul in sine este alcatuit din urmatoarele structuri: o clopotnita, o scara noua, apartamente noi cu seminee, palatul, Baile Cavalerilor, peretii cortina din vest si din sud, Turnul Sudic, cisterna, curtea interioara si gradina comandantului. Tot ce a mai ramas din fortficatiile exterioare sunt ramasite ale fundatiilor, santul lui Fischerturm, ramasite ale rampei de acces si drumul care duce la castel.
Creatorul acestui castel este Contele Ludwig der Springer. Primii pasi in constructia sa au fost luati in anul 1067, dupa conflictul dintre Biserica si statul medieval din Europa, numit Concursul Investiturii. Acest conflict a stat la baza nasterii feudalismului de mai tarziu. Castelul Wartburg din Eisenach, Germania, este mentionat pentru prima data in anul 1080, drept baza strategica. In cea de-a doua jumatate a secolului al 12-lea, castelul ilustra statutul contilor provinciali drept Printi ai Imperiului. Tot in acea perioada, in castel a fost stabilit un cerc literar, atras de contele provincial Hermann I care se inconjurase de poeti si muzicieni.
In 1221 Ludwig IV, fiul lui Hermann I s-a casatorit cu printesa Elisabeta a Ungariei. In 1227, aceasta a devenit vaduva si si-a devotat viata operelor de caritate, lucru care nu a fost privit cu ochi buni de catre restul membrilor familiei. Curand, Elisabeta a fost alungata din castel impreuna cu cei 3 copii ai sai, iar mai tarziu, aceasta a fondat un spital in Marburg si si-a trait restul vietii conform principiilor franciscane. La 4 ani dupa ce a murit, Elisabeta a fost canonizata, in anul 1235. Heirich Raspe IV a fost succesorul fratelui sau, Ludwig IV, si datorita faptului ca a imbratisat cauza Papei Inocentiu IV, acesta a fost uns rege al Germaniei. Moartea sa din 1247 a insemnat sfarsitul Dinastiei Ludoviciene. Heinrich von Meissen a fost cel care a preluat apoi castelul Wartburg din Eisenach, Germania.
In secolul al 14-lea, castelului i-au fost adaugate o serie de cladiri noi. La inceputul secolului al 15-lea, sediul puterii a fost transferat mai intai la Gotha, iar apoi la Weimar, ceea ce a insemnat inceputul declinului castelului. Sub protectia Printului Electoral de Saxonia, Martin Luther a trait in secret in acest castel, pentru o perioada. Aici, acesta s-a devotat scrierilor literare, a caror marturie sta corespodenta sa, din care au supravietuit multe scrisori. In acest castel a realizat Martin Luther traducerile in germana ale Noului Testament. Exilul sau a luat sfarsit in anul 1522, iar pana la sfarsitul secolului al 16-lea amintirea lui Martin Luther incepuse deja sa atraga numerosi pelerini la castel.
Incepand cu secolul al 16-lea, castelul avea parte de lucrari de intretinere in mod constant, si desi nu mai era sediul puterii, acesta ramanea in continuare o locatie cu o importanta strategica. Evenimentele care avusesera loc in acest castel, in special amintirea Sfintei Elisabeta si a lui Martin Luther, au reprezentat argumente puternice in favoarea conservarii castelului, insa pana la sfarsitul secolului al 18-lea castelul Wartburg din Eisenach, Germania, ajunsese deja intr-o stare jalnica. Dupa razboaiele napoleoniene, a iesit la iveala un sentiment national, care a scos la lumina imaginea unei Germanii vechi, asa cum era simbolizata de castelul Wartburg. In prima jumatate a secolului al 19-lea, la ordinul Marelui Duce de Saxonia, intreaga locatie unde se afla castelul a fost renovata, astfel ramasitele castelului au fost ridicate de la pamant, zidul inconjurator a fost ridicat din nou, iar restul cladirilor au fost reconstruite sub supravegherea arhitectului Hugo von Ritgen. Lucrarile de reconstructie ale anumitor parti ale castelului s-au bazat mai mult pe viziunea romantica a arhitectilor, decat pe realitatea istorica.
Acest monument alegoric a fost pentru o perioada scurta de timp in atentia regimului nazist, insa aici nu a avut loc niciun eveniment important din acea perioada. In 1945, orasul Eisenach a fost bombardat, insa castelul a fost crutat de la distrugere, numai pentru a fi jefuit mai tarziu de armata sovietica. Republica Democrata Germana a transformat castelul Wartburg intr-un monument national. S-au realizat numeroase lucrari de renovare si au avut loc ceremonii comemorative, care au fost tinute datorita conotatiilor religioase si a valorii simbolice a monumentului. De la reunificarea Germaniei, lucrarile de restaurare au fost concentrate mai mult pe interiorul castelului si pe conservarea fatadelor din piatra.
