Povestea ce sta in spatele acestui monument e absolut fascinanta si da multe de gandit. Mai ales azi cand totul in jur este superficial si artificial. Taj Mahalul a fost construit de imparatul mogul Shah Jahan in memoria prea iubitei sale sotii Mumtaz Mahal ( Aleasa Palatului) . Moartea sa l-a afectat intr-atat de tare pe imparat incat parul i-a albit la numai cateva luni dupa. A tinut un doliu foarte sever. Post negru , zile , chiar saptamani de izolare completa. Timp de 2 ani nu a ascultat muzica si nici nu a purtat imbracaminte colorata si bijuterii. Legenda spune ca pe patul de moarte imparateasa i-a cerut sotului ei patru lucruri : sa ii construiasca un mormant, sa ii viziteze mormantul la aniversare, sa se recasatoareasca si sa isi iubeasca fiii.
In u Shah Jahan a pierdut nu numai o sotie ci si un abil si inteligent sfetnic politic. Mumtaz Mahal isi insotea sotul peste tot, inclusiv in campaniile impotriva rebeliunii. Cronicile vremii spun ca cei doi erau nedespartiti iar lagatura dintre ei era adesea invidiata. Erau soti,iubiti, amanti si nu in ultimul rand prieteni. Dupa obiceiurile musulmane Shah Jahan mai avea inca 3 sotii, dar aceastea erau casatorii cu caracter politic. Caci cu toti stiau ca imparatul o iubeste pe Aleasa Palatului de 100 de ori mai mult.
In numele unei iubiri care a adus prosperitate imperiului Shah Jahan jura ca va construi cel mai maret si fara de egal monument funerar. Constructia a durat 22 de ani si este un complex care imbina numeroase simboluri care vorbesc despre o iubire eterna. O iubire ce depaseste granitele timpului si spatiului.
Constructia este fascinata si datorita simetriei perfecte pe care o inalta simbolizand astfel perfectiunea iubirii dintre doua fiinte. Complexul este alcatuit din doua domuri. Unul placat cu marmura alba in care se afla mormatul imparatesei si tot acolo au fost asezate osemintele imparatului dar la 35 de ani mai tarziu. Si unul rosu. Cel rosu fiind primul care apare. Intre cele doua se afla o gradina mare cu alei, arbori ornamentali si fantani arteziene care simbolizeaza gradina raiului asa cum este prezentata in Coran. Domul alb reprezinta in credinta musulmana lumea de dupa moarte. Pacea, puritatea iubirea eterna. Domul rosu este viata pe pamant, chinuita de durerea pierderii iubirii.
Cu o arhitectura ce combina elemente ale stilurilor persan, turc, indian si islamic, cladirea este amplasata pe malul raului Yamuna, in orasul indian Agra, fost odinioara capitala a imperiului mogul. Recunoscut ca fiind cel mai fascinant si frumos monument al Indiei, bijuterie a artei musulmane, Taj Mahal a intrat din 1983 in patrimoniul mondial UNESCO, fiind astazi unul dintre cele mai faimoase si vizitate monumente din lume. Intre 2 si 3 milioane de turisti viziteaza anual monumentul, considerat a fi ua din minunile lumii moderne.
Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit “simbolul dragostei eterne”. Monument al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiţi. Baza rectangulară a clădirii este ea însăşi un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunţii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund întru totul legendei, poeziei şi romantismului despre care Rabindranath Tagore obişnuia să spună că este “o lacrimă pe obrazul timpului”. Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră şi de la anotimp la anotimp aşa incât Taj Mahal-ul şi mormântul pe care îl găzduieşte nu sunt niciodată la fel.
Ca o bijuterie străluceşte Taj-ul în lumina lunii, captată de nenumăratele pietre preţioase încrustate în marmură. La răsărit întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. In vremurile de demult, existau aici uşi de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv şi o textura de perle direct pe lespedea funerară. Acestea au fost furate. Potrivit legendei, Shah Jahan a intenţionat să construiască pentru el însuşi un monument similar, dar că acesta ar fi urmat să fie construit din marmură neagră pe malul celălalt al râului Yamuna. Soarta, însă, i-a fost potrivnică: fiul său, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege în anul 1658 şi l-a menţinut în captivitate în fortul de la Agra timp de nouă ani, sub formă de arest la domiciliu.
