Persoane interesate

luni, 5 martie 2012

Carillon Bells







 (450x50, 8KB)

 (700x525, 85Kb)

 (450x50, 8KB)



 (699x444, 169Kb)


 (699x465, 110KB)



 (570x699, 161Kb)


 (328x500, 73Kb)


 


 (354x231, 4KB)


 (465x699, 176Kb)


 (590x517, 112Kb)


 



 (627x699, 152Kb)


 (478x600, 61Kb)

 (700x525, 80Kb)

 (502x669, 94Kb)


 (515x688, 130Kb)
 (515x696, 157Kb)


 (700x525, 129Kb)


 (700x525, 72Kb)

 (502x622, 146Kb)


 



 (700x525, 63Kb)

 (512x385, 48Kb)







 


 (512x384, 61Kb)

 (512x384, 46Kb)
 (512x384, 64Kb)

 (699x528, 146Kb)



 (699x528, 123Kb)
 (699x393, 95Kb)
 (699x528, 138Kb)
 (699x393, 129Kb)
 (699x528, 173Kb)

 (450x50, 8KB)


spectacol de nisip in Japonia / nisip spectacol - Desen cu nisip, spectacole de nisip, nisip de arta, animatie nisip - o vedere uimitoare - artist remize, cu nisip pe sticla iluminat. picturi din nisip în muzică proiectat pe ecran. nisip spectacol de muzică japoneză - Bulat Gafarov









 

 (365x55, 3Kb)



Vangelis / Odyssey Evangelos Papatanassiu /







 (193x57, 14Kb)


 


 


 


 


 

 

 

 

 

 



 (170x50, 10Kb)

Celine Dion (Celine Dion)






Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 1

 
 
       
  
 

 
 
  
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 2

Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 3
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 4
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 5
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), Foto 6
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), Foto 7
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), Foto 8
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), Foto 9
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 10
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 11
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 12
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 13
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 14
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 15
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), Foto 16
Celine Dion (Celine Dion), într-un photo shoot Ruvena Afanadora (Ruven Afanador), pentru albumul Taking Chances (2007), foto 17

Octavian Paler




După absolvirea școlii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și este obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină.
În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă.[1] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București. Are un fiu, care a absolvit cursurile universitare (ASE- facultatea de comert exterior) în anul 1979.

Din cauza viziunilor sale pro-occidentale si din cauza criticilor acerbe la adresa comunismului, Paler a fost persecutat de Securitate, fiindu-i impus domiciliul fortat si interzicandu-i-se diferite activitati în lumea artistica. Dupa 1989 a fondat un Grup de Dialog Social, cunoscut pentru pozitaia sa anticomuista.

A fost editor la ziarele „Romania Libera”, „Ziua” si „Cotidianul”. A lucrat ca jurnalist şi comentator. In ultimii ani de viaţă devine un critic acerb al clasei politice romaneşti.

Inima sa a încetat sa mai bata pe 7 mai 2007, la varsta de 81 de ani. A fost inmormantat, cu onoruri militare, in Cimitirul Sfanta Vineri.
Pe scurt despre Octavian Paler:

Nume : Octavian Paler
Locul nasterii: sat Lisa, judet Brasov, Romania
Data nasterii: 2 iulie 1926
Parinti: Ana si Alexandru Paler
Nationalitate: Romana
Sotie: casatorit
Copii: un baietel
Profesie: scriitor, jurnalis, editorialist
Studii: Colegiul Spiru Haret, Facultatea de LItere si Filosofie, Facultatea de Drept


De ce ne place Octavian Paler?

Scriitorul Octavian Paler a reusit sa intre in inimile cititorilor si sa se faca placut prin simplitatea si realitatea temelor abordate in poeziile cat si in romanele lui. Stim cu toti ca atat romanele cat si poeziile sunt mai mereu pe placut oamenilor, mai ales ca sunt oameni carora le place sa citeasca foarte mult.

De ce este faimos Octavian Paler?

Scriitor Octavian este faimos datorita volumelor de poezii in care relateaza experiente din viata omului de rand, dar si a romanelor ce au ca tema evenimentele traite in urma unor calatorii pe care acesta le face si ramane placut impresionat de frumusetea acelor locuri. A fost un om de succes si un scriitor renumit deoarece cartile sale sunt si astzi in casele cititorilor.

Carti Publicate :

- Umbra cuvintelor
- Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia)
- Drumuri prin memorie II (Italia)
- Viaţa pe un peron
- Scrisori imaginare
- Apărarea lui Galilei
- Aventuri solitare
- Deşertul pentru totdeauna
- Un om norocos
- Mitologii subiective
- Caminante, (2004)
- Autoportret într-o oglindă spartă, (2004)
- Caminante. Jurnal şi contrajurnal mexican, (2005), ediţia a doua, adăugită
- Viaţa ca o coridă
- Un muzeu în labirint
- Eul detestabil
- Vremea intrebarilor
- Rugaţi-vă sa nu vă crească aripi
- Don Quijote in est
- Polemici cordiale.


 

Viata personala a lui Octavian Paler

fiul Anei si a lui Alexandru Paler, se naste la data de 2 iulie in satul Lisa din judetul Brasov.

Urmeaza scoala primara in satul natal, apoi in anul 1937 primeste o bursa datorita careia este admis la Colegiul Spiru Haret din Bucuresti unde isi continua studiile pana in anul 1944. Tot in vara aceluiasi an, cu o saptamana inainte de incheierea cursurilor clasei a VI-a de liceu, Octavian Paler se cearta cu directorul scolii, George Serban, care este chiar unchiul sau, fratele mamei sale.

Dupa aceasta divergenta a sa cu directorul scolii unde studia, Octavian Paler este obligat sa se mute la liceul Radu Negru din Fagaras si paraseste astfel liceul unde a studiat cu drag. Ultima clasa o continua la liceul Radu Voda intre anii 1944-1945 la sectiunea literara si se remarca foarte mult la obiectele filozofie si latina.
La terminarea ultimului an de liceu, este declarat “promovat cu lauda” de catre toti profesorii, ultimul an de studii se finalizeaza cu examenul de bacalaureat sustinut in anul 1945 in orasul Sibiu.

Octavian Paler isi continua apoi studiile si urmeaza in paralel Facultatea de Litere si Filosofie dar si Facultatea de Drept din Bucuresti intre anii 1945-1949. Trebuie mentionat faptul ca in timp ce studia, lucra noaptea ca hamal in Gara de Nord iar din banii castigati, acesta isi cumpara carti. Dupa absolvirea celor doua facultati, Tudor Vianu il recomanda pentru slujba de asistent la Catedra de Estetica, dar Octavian Paler refuza si se angajeaza la Radiodifuziune.

In anul 1951, Octavian Paler se casatoreste cu femeia care mai tarziu ii va implini viata daruindu-i un copil, un baiat. Octavian Paler devine vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si Televiziune, eveniment ce se petrece intre anii 1965 si 1970. Din anul 1970 este redactor-sef la ziarul Romania Libera si este dat afara pentru atitudinea sa anti-ceausista. Din cauza actiunilor sale pro-occidentale si de critica la adresa PCR si a lui Nicolae Ceausescu, Octavian Paler este persecutat de catre Securitate. In urma acestui eveniment, i se hotareste domiciliu fortat si i se interzice activitatile in lumea artistica.

Octavian Paler, impreuna cu Ana Blandiana si Gabriel Liiceanu, reusesc sa puna bazele “Grupului pentru Dialog Social”, fiind editorialist al ziarelor: “Romania Libera”, “Cotidianul” si “Ziua”.

In urma unui stop cardio-respirator, Octavian Paler paraseste aceasta lume la data de 7 mai 2007 si este inmormantat cu onoruri militare la Cimitirul Sfanta Vineri.

 

Octavian Paler - activitate literara

Debutul lui Octavian Paler ca si scriitor publicistic a inceput in 1958 cu versuri in ziarul “Luceafarul” iar prima lui poezie publicata este intitulata “Ulciorul”. In anul 1970 ii apare lui Octavian Paler primul editorial cu volumul de poezii “Umbra cuvintelor”. Statura de important autor contemporan i-a fost dimensionata de volumele din linia jurnalelor de calatorie: “Drumuri prin memorie” unde a calatorit in 1972 in Grecia si Egipt, iar in 1974 in Italia si un alt jurnal numit “Mitologii subiective” care apare in anul 1975.

Octavian Paler castiga Premiul Academiei Romane cu anul 1978, in volumul “Apararea lui Galilei” urmat de volumul “Scrisori imaginare” din anul 1979. In anul 198
0, cu volumul “Caminante”, castiga Premiul Uniunii Scriitorilor. Un an mai tarziu, in 1981, Octavian Paler face multe calatorii atat in tara cat si in strainatate iar spre sfarsitul anului publica volumul “Viata pe un peron”.

In anul 1983 publica un alt volum care a avut mare succes pe piata, volum care porta numele de ”Polemici cordiale”. Tot in anul 1983 se pensioneaza pe caz de boala. In urmatorul an, publica volumul “Un om norocos”, apoi urmeaza un tratament medical pana in anul 1986 cand este invinsa putin boala. Octavian Paler reuseste sa mai scoata pe piata un volum intitulat ”Un muzeu in labirint”, iar in anul 1987, refacut complet din acea boala, scrie volumul “Viata ca o corida”, un volum in care acesta evidentiza ideea lui despre viata si moarte.

In anul 1993 apare noul volum despre bine cunoscutul aventurier Don Quijote, intitulat “Don Quijote in Est”. “Vremea Intrebarilor” este volumul care apare in anul 1995, iar in acelasi timp mai scrie si volumul “Eul detestabil”, volum in care vorbeste foarte mult despre e-ul fiintelor umane.

In urmatorul an, 1996, Octavian Paler aduce pe piata un nou volum “Aventuri solitare”, reusind sa realizeze un film de televiziune care este dedicat satului natal Lisa, in care apar evenimente frumoase din locul de bastina unde acesta a crescut.
Scriitor Octavian Paler publica in anul 2001 volumul intitulat “Desertul pentru totdeauna” volum in care viata de dupa moarte este comparata cu un desert.

Urmeaza apoi volumul “Auto portret intr-o oglinda sparta” in anul 2004 si acest volum este urmat de editia a doua a volumului “Caminante”. Volumul „Jurnal si contra jurnal Mexican”din anul 2005 ii aduce Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Dupa acest premiu, urmeaza volumul “Calomnii mitologice” in anul 2007.

Dupa decesul lui apare cartea “Convorbiri cu Octavian Paler”, scrisa de Daniel Cristea Enache. In anul 2008 editura Semne-Artemis publica volumul “Poeme”, volum ce nu a fost publicat in timpul vietii scriitorului


Activitatile civica si politica ale lui Octavian Paler

Octavian Paler a fost un scriitor, jurnalist, editorialist si filosof dar s-a implicat si in comentarea evenimentelor politice si culturale romanesti.

A avut multe activitati in cadrul statului comunist si lucreaza ca vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune intre anii 1965-1970, mai apoi devine in anul 1976 Presedinte al Consiliului Ziaristilor iar intre anii 1970-1983 este redactor-sef al ziarului central Romania Libera. Activitatile lui de pana acum erau facute in cadrul statului comunist si erau considerate ca si cum faceau parte din aceiasi categorie a politicii. Dupa aceasta perioada urmeaza apoi implicarea lui Octavian Paler in politica tarii si devine astfel membru supleant al partidelor CC si PCR intre anii 1980-1985, iar mai tarziu este numit deputat MAN de Vaslui.

Organizeaza „Festivalul Cantarea Romaniei” in timpul in care este vicepresedinte la postul de televiziune TVR. Octavian Paler reda pe micul ecran varianta festivalului spre bucuria publicului, insa perioada de glorie a festivalului a fost dupa anul 1980 cand Octavian Paler renuntase la slujba de la TVR, dar i se atribui-se totusi paternitatea expresiei “Epoca de aur”.

Datorita implicarii prea mari a lui Octavian Paler in politica, a viziunilor sale pro-occidentale si a criticii lui la adresa partidului politic PCR si al lui Nicolae Ceausescu, Octavian Paler este persecutat de catre securitate si astfel este obligat sa-si paraseasca domiciliul si i se interzice de asemenea sa mai participe la diferite activitati din lumea artistica.

In ceea ce priveste activitatea civica, dupa numeroasele evenimente petrecute in decembrie in anul 1989, Octavian Paler, alaturi de Ana Blandiana si Gabriel Liiceanu fondeaza Grupul de Dialog Social, grup ce se face remarcat prin pozitiile sale impotriva comunismului.

Devine apoi editorialist al ziarelor: Romania Libera, Cotidianul si Ziua, dar ramane un ziarist apreciat de lume. Cu privire la zicala “Epoca de Aur”, nu reiese de nicaieri ca Octavian Paler ar fi cel care inventeaza aceste absurditati, aceasta se dovedeste a fi o calomnie din partea oamenilor de genul lui Vadim Tudor.

Octavian Paler nu a scris cuvinte de lauda la adresa lui Ceausescu iar prezentarea ca fiind om politic comunist era gresita. A fost si este un scriitor, eseist, insa este adevarat faptul ca a avut si raspunderi administrative dar le-a infaptuit cat s-a putut de nepolizat.




Mysterioasa Enya





 

  Eithne Ní Bhraoinain s-a născut în Gweedore (Gaoth Dobhair în irlandeză) un mic orăşel din comitatul Donegal, situat în nord-vestul Irlandei.

Talentul muzical l-a moştenit de la părinţii ei, ambii muzicieni de renume, tatăl făcând parte dintr-o trupă muzicală Slieve Foy Band, iar mama profesoară de muzică la şcoala din Gweedore. Ea este a cincea după vârstă, având încă 8 fraţi şi surori, toţi fiind înclinaţi spre muzică. Dragostea pentru muzică a apărut încă din copilărie, la doar 4 ani a început să cânte pe scenă la festivaluri naţionale. La 11 ani a intrat la internatul din Milford condus de ordinul Loretto, unde studiază pianul şi muzica clasică. La 17 ani şi-a continuat studiile de muzică la colegiu. A petrecut un an studiind muzica clasică cu părintele O'Cheallaigh înainte ca, la sugestia managerului formaţiei Clannad Nicky Ryan, să se alature formaţiei.




 Enya (Enya), intr-o sedinta foto de Simon Fowler (Simon Fowler) (2006), foto 1
Clannad, grupul familiei era alcătuit din unchii gemeni Padraig şi Noel O'Dugain, fraţii mai mari Ciaran şi Pol Braoinain şi sora ei Maire Ni Bhraoinain. Enya a oferit în special voci în fundal şi a folosit în cântece pianul electric Wurlitzer, mai târziu a folosit sintetizatorul Prophet 5. Enya a făcut parte din formaţie aproximativ 2 ani, au făcut turnee împreună şi a participat la înregistrarea albumelor Crann Ull şi Fuaim.După un turneu european în 1982 Enya a anunţat că va părăsi trupa împreună cu managerul şi producătorul acestora, Nicky Ryan. S-a mutat împreună cu el şi soţia acestuia la Dublin şi şi-a dezvoltat propriul stil muzical. A început să scrie cântece în 1982, a învaţat saxofonul şi a cântat la pian. În 1984, două dintre instrumentale ei Miss Claire Remembers şi An Ghaoth on Ghrian au fost lansate pe casetă Touch Travel într-o ediţie limitată de numai 5000 de copii. Miss Claire Remembers apare şi pe albumul Watermark, dar An Ghaoth On Ghrian nu a mai fost relansat. Mai târziu, Roma Ryan, care găsea cântecele foarte vizuale, a trimis caseta Enyei la David Puttnam, care căuta pe cineva care să compună muzica pentru filmul său nou The Frog Prince. A tras pe o casetă demo. El i-a oferit Enyei posibiliatea de a compune muzică frumoasă şi romantică. A scris muzică şi pentru documentarul în serie The Celţ. Acest soundtrack a fost lansat apoi separat pe albumul intitulat simplu Enya, cu cântecul I want Tomorrow ca single. Deşi nu s-a bucurat de mult succes în topurile muzicale, Rob Dickins, şef la Warner Music Uk, a auzit albumul şi s-a îndragostit de el. Când a întâlnit-o pe Enya la Irish Awards în afara Dublinului, el a semnat imediat un contract cu ea. "Am încheiat contractul cu ea ca artist fără vreun caracter comercial", spune Dickins. "Eram pur şi simplu un fan". Un an mai târziu Enya a lansat albumul Watermark. Primul single extras Orinoco flow, fiind compus ultimul pentru album a urcat la nr.5 în topurile din Anglia. Watermark a introdus-o pe plan universal - s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare şi a câştigat discul de platină în 14 ţări diferite. Enya şi-a petrecut anii următori după succesul albumului Watermark mai degrabă liniştit pâna să revină în 1991 cu albumul de top Sepherd Moons . Albumul, cu single-urile Caribbean Blue şi Book of Days s-a vândut în peste 10 milioane de copii şi i-a adus primul Grammy pentru Cel mai Bun Album New Age. Un alt album The Memory of trees s-a vândut în primul an în peste 2 milioane copii , şi a intrat în topurile americane la locul 9. Doi ani mai târziu a lansat o compilaţie Paint the Sky with stars-Best Of.., care cuprindea două cântece noi şi o colecţie de 3 cd-uri intitulate A Box Of Dreams. Cd-urile intitulate Oceans, Clouds şi Stars acopereau cariera ei din 1987 până în 1997.
 Enya (Enya), intr-o sedinta foto de Simon Fowler (Simon Fowler) (2006), foto 2
  În anul 2000, la 5 ani după lansarea lui The Memory of Trees, Enya a lansat un album A Day Without Rain. Cântecul Only Time a fost folosit în ştirile despre atacurile de la WTC în New York. Mai târziu, un remix al melodiei a fost lansat ca single, iar toate profiturile provenite de la acesta au fost destinate Asociaţiei Naţionale de Pompieri. A Day without rain a câştigat încă un Grammy pentru cel mai bun album new Age şi a devenit cel mai bine vândut album al artistei . Cu mai mult de 13 milioane de copii vândute, i-a adus un total de 70 de milioane de albume vândute în cariera sa. În 2001, la cererea personală a regizorului Peter Jackson scrie două cântece pentru prima parte a trilogiei Stăpânul Inelelor. Enya, fiind un fan al lui Tolkien, a acceptat, şi a contribuit la soundtrack cu Aniron şi May it be.
May it be a fost nominalizat pentru un Oscar şi Globul de aur şi Enya l-a cântat live la Academy Awards. În septembrie 2004, Panasonic a folosit cântecul Sumiregusa(Wild Violet) în reclama japoneză pentru promovarea televizorului Viera. Scurt timp după aceea , Warner Music Japan a anunţat lansarea noului album în noiembrie 2004, lucru care s-a dovedit mai târziu a fi neadevarat, fiind negat cu stricteţe de Aigle Music. Abia după un an, la 21 noiembrie 2005, a fost lansat noul album Amarantine. Albumul s-a vândut până la data actuală în peste 6 milioane de copii, dovedindu-se încă un succes al artistei.

 Enya (Enya), intr-o sedinta foto de Simon Fowler (Simon Fowler) (2006), foto 4



 Enya (Enya), intr-o sedinta foto de Simon Fowler (Simon Fowler) (2006), foto 3

 

 









Ofra Haza - (născută Batsheva Haza, n. 19 noiembrie 1957 – d. 23 februarie 2000) a fost o cântăreață și actriță israeliană.



3419483_4ce61ba97037a (624x686, 454Kb)

3419483_4ce61bfbca889 (624x696, 769Kb)

Ofra Haza (1959 – 2000)

“O cântăreaţă care a dat Israelului şi speranţa lumii” – (Shimon Peres)
Ofra Haza s-a născut în 1959 la Tel Aviv ca un copil al unei familii yemenite.
Talentul ei a fost descoperit la vârsta de 12 ani, cand a fost membru al Teatrului pentru copii “Pata Pe Tine” .
De la 17 ani, ea a fost solistă şi a început cariera ca o cântăreaţă de muzică populară.
În 1983, ea a reprezentat Israelul, cu piesa “Chai” la Concursul International Song şi a câştigat locul al doilea.
În 1985, poetul yemenit Shalom Shabazi, a lansat-o cu cântece, începând astfel o carieră internațională.
Cu melodia “Im Nin Alu” a rezistat nouă săptămâni pe primul loc în topurile germane şi două săptămâni în Europa.
Ofra Haza s-a concentrat asupra carierei sale internaţionale şi s-a mutat la Los Angeles, revenind însă pentru vizite și spectacole în Israel.
Albumul lor de viitor “a Shaday”, a continuat succesul acesteia, iar în 1989 la New York a fost răsplătit cu premiul “New Music Award” pentru albumul internaţional al anului.
În 1990 Ofra Haza a fost cel mai de succes artist israelian din Monte Carlo, ea a interpretat Live la Festivalul de Jazz de la Montreux” (1990), iar în 1992 albumul “Kirya” a fost nominalizat pentru un premiu Grammy.
În 1994 ea a fost invitată de către primul ministru Yitzhak Rabin, să apară la Premiului Nobel pentru Pace din Oslo.
Ofra Haza a fost implicată în multe proiecte, inclusiv coloana sonoră a filmului “Prince of Egypt” si “The Governess”.
Ea a murit în mod neaşteptat după o boală neiertătoare (sida), în 23 Februarie 2000.


3419483_098e3b233135987e7a803d76b811b903 (690x700, 220Kb)

3419483_i4bd93403731d1 (351x477, 107Kb)

3419483_tumblr_l3rw4yBoDn1qzvt73o1_500 (500x500, 64Kb)

3419483_Ofra_01 (300x402, 30Kb)


 


 

3419483_spid9 (400x647, 179Kb)

3419483_OFRAHAZA2 (466x700, 305Kb)


 

3419483_Ofra_laisha_02 (407x630, 40Kb)








Totalul afișărilor de pagină