RECURSIVITATE/Prof. Procop Marciana/Colegiul Naţional “Carol I” Craiova

*** RECURSIVITATE Prof. Procop Marciana Colegiul Naţional “Carol I” Craiova Apariţia noilor cerinţe şi adoptarea noilor metode şi strategii didactice, explorarea şi  experimentarea unor noi strategii reprezintă o provocare pentru cadrele didactice care sunt nevoite  să renunţe  la stilul clasic. Educaţia profesorilor este unul dintre cele mai importante aspecte în procesul de integrare a TIC în educaţie Strategiile TIC pentru şcoli şi universităţi trebuie să aibă în vedere  implementarea unor strategii clare privind formarea şi dezvoltarea profesională a profesorilor – element esenţial pentru utilizarea cu succes a noilor TIC în educaţie precum şi  creşterea gradului de profesionalizare a furnizorilor de TIC pentru educaţie. În ultimii ani s-au elaborat  softuri didactice  destinate să mijlocească relaţia predare-învăţare. Acestea se pot grupa în funcţie de rolul lor didactic în softuri: de documentare, de cercetare, de evaluare, demonstrative, de simulare,  jocuri logice etc. Calculatorul este utilizat, în principal, în predarea informaticii dar poate fi folosit şi  pentru activităţi de predare-învăţare-evaluare la celelalte discipline şcolare, determinând o nouă formă de realizare a învăţării, denumită instruirea asistată de calculator (IAC) .         PowerPoint este o aplicaţie ce permite crearea de pagini electronice unite în cadrul unui singur fişier care poate să conţină  pagini (SLIDE-uri) de prezentare cu  adnotări invizibile pentru public şi care pot conţine: texte, imagini CLIPART, diagrame EXCEL, tabele WORD sau alte obiecte. Pot fi inserate imagini artistice, utilizând o gamă largă de instrumente de desenare,  efecte sonore şi animaţie,  muzică, efecte speciale etc Eu am realizat o prezentare pentru o lecţie la informatică. Utilizarea recursivităţii nu mai este o problemă dacă elevii înţeleg mecanismul metodei. Utilizarea unei prezentări PowerPoint ajută mult mai mult elevii să înţeleagă despre ce este vorba  decât nişte formule pe tablă. Prezentările PowerPoint pot fi utilizate la toate obiectele de studiu, iar cadrele didactice pot să-şi  creeze cu uşurinţă astfel de prezentări.  Raportat la procesul de învăţământ, calculatorul constituie mijlocul de învăţământ cel mai nou şi mai complex. Cu ajutorul calculatorului pot fi prezentate informaţii, aplicaţii, exerciţii, probleme, jocuri didactice, pot fi simulate procese, fenomene pot fi realizaţi itemi de evaluare/autoevaluare.   ***

INOVARE DIDACTICǍŞI LECŢIA ÎN PSS:Prof. Gabriela Pachia

*** INOVARE DIDACTICǍŞI LECŢIA ÎN PSS:  “GLOBALIZATION” Prof. Gabriela Pachia Colegiul Naţional Bănăţean, Timişoara „Din orice colţ al lumii poţi să vorbeşti omenirii“ (Lucian Blaga)             Susţinătorii dar şi criticii prezentării PowerPoint (Szabo & Hastings, 2000; Lowry, 2003) recunosc faptul că economisesc timp, impunând o formulă cizelată de transmitere a informaţiilor. Pe măsură ce abilităţile multimedia au devenit tot mai sofisticate, diferenţele dintre nevoile şi dorinţele realizatorilor / audienţei au devenit vizibile. În prezent, „folosirea sa este adesea limitată la statutul de mod de transmitere de informaţii“, ignorându-se calităţile sale importante şi flexibile de instrument de predare-învăţare” (JUse). Pentru a asigura un plus de atractivtate materialului teoretic din programa şcolară, dar constatând şi necunoaşterea formelor moderne de prezentare, am iniţiat un program de realizare a unor materiale didactice adecvate ciclului liceal, bazate pe Microsoft PPS. Tematica a vizat completarea noţiunilor, a cunoştinţelor, a imagisticii asociate cu lecţia de zi, prezenta analiză se opreşte asupra temei: „Globalization“, care încheie – în manualul Macmillan pentru clasa a XII-a – periplul teoretico-lingvistic al liceanului, la limba engleză, putând constitui o interesantă temă de dezbatere în cadrul orelor de CO şcolară. Fundamentarea teoretică a lecţiei, oferită de manual, de fişele de lucru, de autoinformarea prin intermediul internetului presupune definirea fenomenului, trăsături specifice, domenii de manifestare, vocabularul problematicii propuse, clasificări, exemplificări, analiză, comparaţie, sinteză, abordarea în diferite stiluri / registre, de exemplu, prin caricatură. „Globalizarea nu înseamnă omogenizarea întregii vieţi de pe pământ. Ea este un proces eterogen care uneşte elementul global cu cel local, la diferite nivele. Globalizarea este o metaforă pentru diferite structuri de graniţă, noi graniţe şi condiţionări de apartenenţă, generate de un sistem mondial global. Pe măsură ce sistemul mondial se extinde, el încorporează noi teritorii şi popoare. Procesul de încorporare creează frontiere / graniţe în sistemul mondial.“ (PreB, 1099). Se consideră astăzi că „globalizarea reprezintă o nouă etapă a capitalismului şi un nou proces al întreprinderii şi producţiei transnaţionale“ (SkT, RobT, EmG). Fenomenul cunoaşte dimensiuni economice, sociale, politice, culturale, ideologice, etice, spirituale etc. Deosebirile dintre termenii „globalizare“ (anglo-saxon, înglobând consecinţele acestor procese), „internaţionalizare“ (francofon, distingându-l de «internaţional»), „mondializare“ (procese care cuprind întreaga lume, < Lat. – Paul Valery, „le monde se mondialise“), „planetarizare“ (termenul «planetar» este suportul a ceea ce se întâmplă în lume) se referă la noi conotaţii: interdependenţă, cooperare.Noi concepte se asociază globalizării: „satul global“, „americanizare“, „planetarizarea culturii Coca Cola“, identităţi / alterităţi complexe, societatea „cucerită de comunicare“ (B. Miège) / reţele de comunicare / conglomerate media transnaţionale, „cetăţean planetar / global“, „birocraţi globali“, „elite consumeriste“, capital global, cosmopolitism, “cosmocorp” (George Ball), „îmblânzirea capitalismului“ / „conducerea globală“: Uniunea Europeană – „laborator“ al “Global Governance” (ZăpE, 182); Organizaţia Naţiunilor Unite – variantă de guvernare mondială; Kofi Anan „a lansat un program de eticizare, de moralizare a proceselor de globalizare, o regândire, de către marii actori economici, a modalităţilor de a se implanta, de a intra în relaţie cu societăţi nepregătite pentru asimilarea acestor câştiguri ale globalizării şi mondializării“ (ZăpE, 183). Comunicarea globală este „ansamblul comunicărilor externe şi al comunicărilor interne“ (MucAc, 75). Comunicarea globalizată implică procese rapide, spectaculoase, înşelătoare şi ambivalente: comunicarea este un mijloc de emancipare a individului / naţiunilor, dar şi un mijloc de control. Rezultă nevoia de regândire a „condiţiei umane“ în contextul interculturalismului, al „netocraţiei“, din punctul de vedere al condiţionărilor, al feedbackului interactiv. Internetul, datorită caracterului său transnaţional, este emblema acestei comunicări globalizate. Deschiderile către alteritate, care însoţesc transgresiunea graniţelor în comunicare, presupun conştiinţa identităţii: „Orice identitate necesită existenţa altuia – a altcuiva, într-o relaţie graţie căreia se actualizează propria identitate“, iar „comunicarea este un instrument al acţiunii umane“ (MucAc, 92; 245). Convieţuirea multiculturală este posibilă dacă indivizii sunt conştienţi de valoarea inestimabilă a simbolurilor identitare, dacă participă conştient la dialogul intercultural, dacă au gândire flexibilă şi se situează în sfera unificatoare a Sensului/ Înţelesului. Comunicarea interculturală afectează modul de gândire al interlocutorului, producerea şi schimbul de înţelesuri determinate întotdeauna cultural, deoarece conceptul de cultură este un concept de valoare (T. Parsons).Noile modele presupun „un limbaj, un mijloc de comunicare universal“, internaţionalizarea lexicului, „limbile care substanţializează specificul cultural al unui popor să cedeze faţă de o singură limbă, care este limba engleză în clipa de faţă“ (lingua franca), fiecare colectivitate devenind o minoritate (ZăpE, 184); limbajul tehnologiei, al calculatorului; „gestiunea globală e o gestiune din perspectiva întregului“, aquis-ul comunitar ca ansamblu de reglementări valabile la scara Uniunii Europene (ZăpE, 184-185); „adhocraţie“ deoarece vor naşte structuri de putere în funcţie de capitalul social (Putnam, Apud ZăpE, 186), centre de putere care cad în disoluţie când şi-au îndeplinit menirea; descentralizare, „societate civilă globală“ (Martin Shaw, Apud ZăpE, 186), resubiectivizarea individului prin alegeri libere; „în faţa proceselor de globalizare şi mondializare va conta foarte mult vitalitatea naţiunii“ (Pierre Hasner, Apud ZăpE, 187); „un nou tip de socializare, socializarea în dublu sens, de prindere a insului în nişte structuri ale societăţii şi în acelaşi timp de intrare a societăţii în sufletul omului“ (ZăpE, 188). Zonele tematice ale comunicării globalizate includ: 1.         Aspecte pragmasemantice ale comunicării: sensul emoţional, rolurile  argumentative, funcţiile ilocuţionare, sensul implicit, contextul extra/linguistic; 2.         Aspecte retorice ale comunicării : tropii, figurile gândirii, sofismele; discursul politic, jurnalistic, didactic; 3.         Noi tehnologii media / de comunicare şi mutaţiile antropologice corespunzătoare: ciber-cultura şi ciberspaţiul, comunităţile virtuale, oralitatea„secundă“, recrearea textului în context, cultura interprofesională; 4.         Re-/Deconstrucţia identităţilor: discursul despre identitate şi diversitate culturală; „scrierea“ sinelui multicultural în media; noi concepţii ale cunoaşterii, „a treia cultură“, comunicare interideologică şi principiul plurimondismului / “cross-cultural communication” (G. Gardner) etc.; 5.         Sociolingvistică şi  psiholingvistică; 6.         Atitudini faţă de criticii comunicării globalizate: „tautism“ (Sfez), „semblance“ (Baudrillard), “solitary interactants” / „interactanţi solitari“ (Wolton) etc.   Globalizarea presupune existenţa efectelor negative: comerţ liberalizat şi globalizat, prosperitate „cu preţul pierderii unei anumite scheme axiologice, a unor puncte de repere ale colectivităţilor umane“ (ZăpE, 183), inegalitate economică, noua scindare între o lume globalizată din ce în ce mai integrată şi una din ce în ce mai exclusă; crize internaţionale; globalizarea sărăciei; competiţia locală / între regiuni / state; «dumping» social“; relocarea afacerilor; „dislocare culturală“, „relativitatea culturală“, migraţie / „delocalizarea“ forţei de muncă (ZăpE, 180), analfabetism, criminalitate internaţională, erodarea puterii statului naţional (BreG), magazinele “One World“, internaţionalizarea politicii, conştiinţa globală; organizaţii “Global Players“ (Greenpeace, Amnesty International) vizând teme globale (mediul ambiant, drepturile omului); mass-media; supremaţia culturală, ştiinţifică, tehnologică, militară etc. Cuprinderea amplului material într-un PPS de 70-80 de slide-uri implică: timp, selectarea materialului relevant, încadrarea într-o viziune artistică, stăpânirea tehnicilor de muncă pe calculator, pregătirea intensă a lecţiei, excesul de material vizual / efecte ducând la pasivitatea publicului (Race, 1999), calitatea sporită a prezentării, posibilitatea îmbunătăţirii informaţiei, atractivitate, aprecierea de către studenţi (Jackson, 1997), conţinutul academic corespunzător nivelului de studiu / programei, imagini de calitate, valorând mai mult decât o mie de cuvinte (Beakes, 2003), grafice, diagrame, materiale complexe cu animaţie, dinamism, interdisciplinaritate (JaUse, 1997), feedback (Mottley, 2003), ineditul modului de grupare a secvenţelor, creativitate (Mills, 2003), fascinaţia vizualului, portabilitate, educaţie artistică etc.   BIBLIOGRAFIE Axtell, Roger E., Do's and Taboos of Using English Around the World, New York, John Wiley & Sons, Inc., 1995. Bădescu, Ilie (coord.), Geopolitica integrării europene, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002. Borţun, Dumitru, Semiotică. Limbaj şi comunicare, Bucureşti, Comunicare.ro, 2001 (siglă: BorS). Brendan Stone,Globalized Corporations and the Erosion of State Power, înGlobal Research, May 16, 2007 (siglă: BreG). Cher, G. & Starosta, W., Communication and Global Society, New York, Peter Lang, 2000. Ciocea, Mălina, Securitatea culturală. Dilema identităţii în lumea globală, Bucureşti, Editura Tritonic, 2009. Claval, Paul, Geopolitica şi geostrategie, Bucureşti, Editura Corint, 2001. Edmundson, A. L., Globalized E-learning, Saarbrücken, Germany, VDM Verlag Dr. Mueller, 2008. Gaskins, Robert, PowerPoint at 20: Back to Basics, în http://www.robertgaskins.com (siglă: GasPP). Jackson, Steven F., The Use of PowerPoint in Teaching Comparative Politics,1997, http://horizon.unc.edu(siglă: JaUse). Jones, Allan M., Bioscience Education E-JournalThe Use and Abuse of PowerPoint in Teaching and Learning in the Life Sciences:  A Personal Overview, in Bioscience Education, Life Sciences Teaching Unit, Old Medical School, University of Dundee, Dundee,18.08.2003, http://www.bioscience.heacademy.ac.uk (siglă: JUse). Kluver, Randy,Globalization, Informatization, and Intercultural Communication, în http://www.globalresearch.ca. Maier, P., Barnett, L., Warren, A. & Brunner, D., Using Technology in Teaching and Learning, London, Kogan Page, 1998. McCarthy, P. & Hatcher, C., Presentation Skills, London,  Sage Publications, 2002. Mucchielli, Alex, Arta de a comunica. Metode, forme şi psihologia situaţiilor de comunicare, Iaşi, Editura Polirom, 2005, Traducere de Giuliano Sfichi, Gina Puică şi Marius Roman (siglă: MucAc). Preyer, G.,Borderlines in a Globalized World, în New Perspectives in a Sociology of the World-System, Series: Social Indicators Research Series, vol. 9 s, Mathias (Eds.) 2002 (siglă: PreB). Qin, Zhixi, The Journalism Value Judgment of Globalization and Globalized Journalism, în http://www.hkbu.edu.hkb. Robinson, William I., Transnational Conflicts: Central America, Social Change, and Globalization, New York, Verso, 2003 (siglă: RobT). Shkaminski, PowerPoint Presentations: The Good, The Bad and The Ugly, http://www.shkaminski.com (siglă: ShPP). Sklair, Leslie, The Transnational Capitalist Class, Malden, Blackwell, 2001 (siglă: SkT). Szabo, A. & Hastings, N., Using IT in the Undergraduate Classroom: Should We Replace the Blackboard with PowerPoint?, în Computers and Education, No. 35, 2000, pp. 175-187. Rusu, Horaţiu,Schimbare socială şi identitate socioculturală, Iaşi, Institutul European, 2008. Wempen, F., Microsoft PowerPoint 2000 Bible, Foster City, California, IDG Books Worldwide, Inc., 1999. ***

IMPORTANTA PREZENTARILOR POWER POINT IN PREDARE

Regula 10/20/30 a prezentărilor  PowerPoint                                prof. Stănărîngă Carmen       Pregătirea unei prezentări: —  Câte diapozitive vom folosi? —  Cât de mult text putem pune în diapozitive? —  Cât timp ar trebui să vorbim — o oră întreagă sau mai puțin?       Care este regula 10/20/30 pentru PowerPoint?        Guy Kawasaki a formulat regula sa 10/20/30 pentru PowerPoint astfel: —  10 diapozitive reprezintă numărul optim pentru a fi folosit într-o prezentare. —  20 de minute este timpul necesar pentru a susține prezentarea. —  30 puncte (point) este dimensiune minimă a fontului care ar trebui folosită în diapozitive. 10 Diapozitive Constrânge Prezentatorul să Aleagă Înțelept 10 poate simboliza un număr arbitrar, dar punând o limită asupra numărului de diapozitive pe care le putem folosi în prezentare ne forțează să evaluăm necesitatea fiecărui diapozitiv. De asemenea acest număr încurajează prezentatorul să-și proiecteze eficient prezentarea. De cele mai multe ori o diagramă bine realizată poate înlocui o listă de informații (O imagine face cât 1000 de cuvinte).       20 de Minute sunt Suficiente pentru a Comunica ceva Important           La fel ca și constrângerea pentru numărul de diapozitive, o constrângere pentru discurs ne va forța să edităm prezentarea nemilos. Eliminați prezentările amicale “Sunt bucuros să fiu aici”.       Eliminați poveștile care nu sunt esențiale pentru transmiterea mesajului. Eliminați detaliile de care doar 5% din audiență este interesată — trimiteți-le prin email. Dacă reușim să eliminăm toată informația neesențială, putem comunica concis și cu precizie.       Fontul de 30-puncte Garantează Lizibilitatea        Mai mare este probabil mai bine, dar fontul de 30 puncte este o limită minimă acceptabilă de a fi luată în considerație.         În timp ce fontul de 30 puncte  font încă ne permite să punem suficiente cuvinte într-un diapozitiv, cel puțin audiența va putea să le citească. O singură idee per slide. Creierul uman nu poate procesa foarte multă informație la un moment dat, de aceea nu înșiruiți mai mult de o idee pe zona utilă (diapozitiv); Folosiți cuvinte cheie, esențiale. Nu întindeți propoziții întregi în prezentare. Dacă publicul găsește toată informația pe diapozitiv, de ce să te mai asculte pe tine, când poate citi. Diapozitivul distrage în loc să completeze. Agenda prezentării nu trebuie să lipsească din prezentare. Și marcați vizual începerea și terminarea unei secțiuni a prezentării. Evitați greșelile de ortografie în textul scris al prezentării. Greșeala ortografică va sări în față și va fi reținută de către cei ce privesc, ori scopul e să rețină ideile și nu că ai scris greșit un cuvânt. Pe lângă pierderea focusului asupra conținutului, greșelile dau dovadă de neglijență, lipsă de profesionalism și nu vrei acest lucru. Fiți zgârciți la culori. Dacă tema prezentării nu necesită prezența unei multitudini de culori pe diapozitive, atunci limitați-vă la una sau două culori. Informația utilă trebuie să iasă în evidență și nu fundalul sau culoarea fontului. Bibliografie —  How to Change the World Articol: The 10/20/30 Rule of PowerPoint, de Guy Kawasaki, 30.12.2005 http://blog.guykawasaki.com/2005/12/the_102030_rule.html —  Six Minutes Speaking and Presentation Skills Articol: The 10-20-30 Rule: Guy Kawasaki on PowerPoint, de Andrew Dlugan, 10.06.2010 http://sixminutes.dlugan.com/10-20-30-rule-guy-kawasaki-powerpoint/ —  Prezintă, uşor! Articol: Material vizual: slideurile, de Alexandru Chiriţescu, 10.06.2010 http://www.prezintausor.ro/2010/06/material-vizual-slideurile/