Marele Zid Chinezesc. Istorie și legende

Marele Zid Chinezesc este de mii de ori mai lung decat orice monument construit vreodata. Inceput inainte de nasterea lui Iisus, inca se mai construia cand Columb a ajuns in America. Milioane de oameni au murit in construirea lui. Atat de vast si complicat incat nu exista nicio harta clara cu intreaga constructie.

Incepe de pe tarmurile Marii Galbene, se intinde peste muntii de la nord de Beijing, prin inima Chinei de Nord, ajunge la marile rauri apoi, pentru mii de mile, strabate deserturi pentru a traversa apoi munti de netrecut. Este cea mai naucitoare constructie din lume, intinzandu-se pe mai bine de 4 mii de mile, avand 45 de castele si sute de turnuri de control si numeroase tunele secrete.

Insa putini dintre turistii sau oamenii de stat care isi fac poze pe Marele Zid Chinezesc stiu ca in afara de zidurile cunoscute publicului exista 35 de mii de mile de ziduri pierdute si redescoperite.

 

Povestea marelui zid trebuie sa plece de la intrebarea de ce se temeau intr-atat de mult chinezii incat sa construiasca un zid pe care il numeau cel mai lung cimitir din lume. Chinezii, inca de la inceput, au construit in jurul lor ziduri. In jurul caselor, apoi a oraselor si, in final, a tarii. Constructia zidurilor era atat de bine intiparita in mentalitatea chinezeasca incat caractele chinezesti pentru oras sunt aceleasi ca pentru zid.

Despre cei care ii infricosau intr-atat de mult pe chinezi se spunea ca soseau macelarind, violand, arzand si ucigand, lasand in urma lor orase in flacari pline de cadavre. Acestia erau popoarele nomade. Toate in razboi cu viata asezata a chinezilor pentru ca acestia aveau tot ce lor le lipsea: un pamant pe care sa traiasca, orase prospere si o civilizate infloritoare. Astfel, pentru a pune o bariera intre lumea civilizata a Chinei si barbari, chinezii au construit Marele Zid.

Constructia unui zid care sa inconjoare o tara atat de mare ca si China avea nevoie de un om puternic. Si l-au gasit intr-un conducator atat de puternic incat China ii poarta numele: imparatul Qin. Cu doua secole inainte de nasterea lui Iisus ,el a inceput constructia unui zid mai lung de 4 mii de mile, finalizat in doar 12 ani. Se intindea din centrul Chinei peste munti, deserturi si platouri pana la granita coreana.

Facut din pamant presat folosind o tehnica si astazi raspandita in China. Intai se aseazau placi de lemn, puse paralel, cu o distanta intre ele cat se dorea sa fie zidul de gros. Apoi se punea pamant intre placi, se turna apa si se batatorea cu picioarele. Placile se puneau unele peste altele si se construia zidul in sus. Era un mod ieftin si rapid sa construiesti un zid. De 100 de ori mai usor decat daca ar fi fost construit din piatra. Astfel chinezii au construit 4 mii de mile de zid in doar 12 ani. In ciuda modului simplist in care sunt construite, aceste ziduri pot dura o perioada foarte mare de timp.

Zidurile au protejat China, insa cu un pret enorm. Milioane de oameni au murit in timpul constructiei zidului. Se spune ca mortii au fost ingropati in el si ca oasele erau atat de numeroase incat au facut ca zidul sa fie alb. Exista si o legenda in legatura cu acest zid: In timpul unei ierni geroase Meng Chang Nu s-a hotarat sa-si vizideze sotul care lucra la constructia zidului. Aducand haine preaiubitului sot s-a dus la primul turn si i-a intrebat pe soldati unde il poate gasi pe sotul sau. Ei stiau ca acesta murise, dar nu aveau curaj sa-i spuna adevarul. Asa ca au trimis-o la urmatorul turn. Din nou i s-a spus aceeasi poveste. Asa ca a mers de-a lungul zidului cautandu-si cu disperare sotul, de la platoul tibetan la Marea Galbena. Aici, in sfarsit, cineva i-a spus ca sotul sau murise. Unul dintre miile de suflete torturate care bantuiau zidul. Tristetea sa a fost atat de mare si disperarea atat de sfasietoare incat lacrimile sale au facut o spartura in zid. Astazi exista un templu dedicat acestei femei. Aici vin pelerini care bat clopotul pentru a le aduce noroc si se roaga in fata statuii sale, putand privi prin telescop spartura din zid facuta de lacrimile femeii.

Dupa ce imparatul Qin a murit a urmat la putere dinastia Han care a continuat obsesia acestuia pentru zidurile marete. Aceasta a construit un al doilea mare zid. Avea 67 mii de mile fiind, pana atunci, cea mai lunga constructie din istoria omenirii. Construit si mai elementar decat primul, din nisip compresat, nuiele, balegar a rezistat doua mii de ani caldurii desertului si vanturilor reci.

Este zidul care a facut posibila existenta legendarei Cai a matasii. Zidul apara de raidurile armatelor nomade pe negustorii care duceau spre Europa matase, blanuri, ceramica si rubarba, folosita la acea vreme ca un excelent medicament, si se intorceau cu aur, fildes si corali. Pe langa aceste obiecte de lux, negotul cel mai important era cel cu idei si inventii. Pe acest drum a ajuns in Europa compasul magnetic, inventie care a facut posibil ca Columb sa gaseasca America, iar in China a ajuns religia - primele forme de crestinism, dar mai important pentru chinezi, budismul. Arta care a patruns odata cu budismul a revolutionat China. Obisnuiti sa construiasca la scala mare, chinezii au aplicat ce invatasera din constructia zidurilor in arta religioasa, iar rezultatul a fost colosal.

Marele zid a schimbat si istoria Europei. Vazand ca nu este chip sa treaca de colosalul zid, nomazii au mers spre vest cucerind Asia Centrala si Europa de Est, amenintand cealalta mare putere a lumii antice, Roma. Erau atat de temuti incat atunci cand au ajuns la portile Romei, insusi Papa Leon a iesit in intampinarea lor pentru a le cere sa crute orasul. Legenda spune ca Attila, foarte superstitios, s-a retras pentru ca numele papei insemna leu. Insa era doar o perioada scurta de liniste pentru Roma. Europa nu a scapat de invaziile barbare care au adus 5 secole de ani intunecati.

In timp ce Europa suferea, adapostita de maretul zid, China intra in anii de aur ai dinastiei Tang, cei mai bogati si puternici conducatori din istoria Chinei. Unul dintre putinele morminte gasite din acea perioada este cel al unei tinere printese. Picturile murale din interiorul acestui mormant arata o China aristocrata, bogata si culta, cu obiceiuri aduse pe Calea matasii, cum ar fi jocul de polo. Armatele dinastiei aparau China pe ambele parti ale zidului, incat acesta nu-si mai gasea nicio intrebuintare lasat astfel in ruina. Noua dinastie prefera sa-si pastreze puterea prin negocieri si diplomatie mai degraba decat cu armele, iar cei mai priceputi diplomati ai timpului erau printesele chineze.

Cate o printesa chineza era promisa ca sotie unui conducator barbar. Sacrificarea unei tinere fete unei vieti alaturi de barbari parea un pret mic platit pentru pace. Era cu siguranta mai ieftin decat sa construiesti si sa pazesti un zid imens. Insa aceasta politica a avut rezultate doar pe termen scurt. Curand, China avea sa cunosca furia celui mai temut razboinic pe care lumea l-a cunoscut: Gengis Han. Se spunea ca razboinicii lui nu cunosteau oboseala sau mila. Alergau sute de kilometri in cautarea urmatoarelor victime si, atunci cand nu mai aveau hrana, sugeau sangele cailor. Popoarele erau atat de inspaimantate de ei incat capitulau fara sa lupte. In curand, Gengis Han si-a intors privirile spre pamanturile fertile ale Chinei. Nepund trece de fortaretele zidului, Gengis Han si-a trimis mongolii in partile de zid pe care dinastia le lasase in paragina. Au distrus partea de nord, barbarii ajungand astfel in China. A fost o lectie amara pe care chinezii nu aveau sa o uite.

In vremea in care Marco Polo a ajuns in China, aceasta se intindea de la mare pana in Europa, nemaiavand nevoie sa fie pazita de catre marele zid. Multi s-au intrebat de ce in celebrele sale memorii Marco Polo nu a amintit de Marele Zid Chinezesc. In acea perioada era in asa stare de paragina incat nu merita sa fie amintit.

Dupa Gengis Han a venit la putere Kublilai Khan care nu avea sa domneasca mult. Chinezii inca il percepeau ca pe un barbar invadator si a fost inlocuit de dinastia Ming care era hotarata ca greselile din trecut sa nu fie repetate. Dupa ce i-au alungat pe mongoli din tara in 1368, cand Europa era devorata de ciuma, dinastia Ming a inceput constructia celei mai marete constructii din lume. Mai impunatoare decat zidurile dinaintea lui, pentru ca acest zid a fost constuit in mare parte din piatra, intinzandu-se de la Marea Galbena pana la Desertul Gobi. Intreg zidul este intesat de turnuri de contol in care stateau strajeri care, in cateva ore, puteau alerta o armata de un milion de soldati daca invadatorii ar fi atacat. La fiecare 15 metri erau construite gauri de scurgere pentru ploaie care erau indreptate in interiorul zidului pentru a nu le acorda dusmanilor posibilitatea sa-si faca rezerve de apa. Soldatii din turnuri stateau in afara zidului, astfel incat sa fie capabili sa tinteasca cu sagetile pe cei care vroiau sa treaca zidul. Atat din punct de vedere al arhitecturii, a fortei de munca folosita si a terenului pe care a fost ridicat, unele portiuni fiind aproape perpendiculare, constructia ramane chiar si astazi uimitoare.

 

 

Cu toate ca era vechi de doua mii de ani, abia acum cu vreo doua sute de ani europenii au inceput sa-i dea importanta. In 1793 englezii au trimis o misiune diplomatica pentru a incheia contracte comerciale. Cand McCartney, conducatorul diplomatic, a ajuns in China si s-a oprit in fata maretului zid sa-l admire, chinezii ramasesera incurcati. De ce cineva s-ar opri sa admire o gramada de pietre vechi. Intre timp zidul cazuse din nou in uitare. Unul dintre englezi a desenat zidul, desen care a fost reprodus de mii de ori ca o curiozitate pentru europeni. Abia dupa secole de razboaie cu lumea europeana si apoi suferind distrugerile regimului comunist, zidul a inceput sa fie un icon pentru China atragand turistii.