Șabloane pentru idei diferite

fular copii

 

 


mic maestru de clasă. Multe multumiri! Olga Danilova pentru MK 

Pentru partea principală a pisicii tip I 50 bucle (spițele № 4) și dungi tricot - 4 rânduri alternative de gri, alb - 2-deci pentru 80 cm 
, urmată de 20 cm - fire gri. Înscrieți-1 metru.  

Pe cadran jos la 25 de bucle și rânduri alternative de tricotat pe o lungime de 15 cm, 15 bucle spate și o lungime de 20-25 cm  

este capul acum 
1. Am tip 40 bucle și tricot 40 rânduri de cusături față, aproape de bucla. 
2. Utilizarea parka de umplere.  
 


Un alt picior  

3. Evidențiați dorit pătrat forma  

botului Acum 
1. Rezultatele 25 bucle și tricot aproximativ 8-10 cm față de satin 
2. Umple cu umplutură sintetică 
3. Atașați formularul necesar. 
 

 

 

 


triunghiuri crosetate vyvyazyvaet și nasul, spițe (10 bucle, 4 ryadya satin fata) de margine, buyout cusute pe față  
 

 


urechi tricot, doi gri pătrați (14 STS, 14 rânduri de față satin) și 2 pătrate albe (12 bucle, 12 rândurile din față ale satin)  



coase și coase-le la botul  



în picioare din față, care sshivayutya, vklydyvayu sinteon.  




Practic totul zapchatsi coase la cazul în care acestea trebuie să fie lipite ochii și gata Vasek 
 

 

 

Profesorul ideal este un manager competent— Alina Druta

 

 

Profesorul ideal este un manager competent să administreze copiii pe care îi primeşte pentru puţină vreme de la Dumnezeu. El este blând şi mijlocitor ca Moise, iubitor ca Isus Hristos, în stare să înveţe elevii printr-o motivare puternică, folosind tehnologiile informaţionale.

Managerul este persoana care ştie să administreze corect bunurile şi să monitorizeze relaţia dintre oameni într-o organizaţie sau într-un grup. Gradul de maturitate, nivelul educaţional şi nivelul social depind în cea mai mare parte de profesor. Profesorul ideal va şti cum să zidească o comunicare interpersonală la nivel înalt cu părinţii, relaţii durabile şi frumoase cu elevii, astfel ca părintele, elevul şi profesorul să lucreze împreună la creşterea educaţiei, moralităţii şi spiritualităţii copilului-elev.

Din practica proprie spun: ”Fă-ţi timp să discuți mai des cu părintele elevului, iar părintele va face totul pentru ca să protejeze, sa motiveze şi să încurajeze elevul în orice domeniu.”

Sunt cazuri foarte multe când nu ai cu cine discuta, caci părinţii nu sunt acasă pentru multă vreme, atunci profesorul ideal va fi şi părinte şi profesor, el va şti de prima dragoste a elevilor, el va şti de nevoile lui materiale şi dacă va fi nevoie, atunci va ajuta cu bani sau alte lucruri necesare. Dacă va fi nevoie va suna dimineaţa acasă ca să trezească copilul din somn cu un frumos ”Bună dimineaţa!”. (am avut un caz când un elev fără părinţi acasă de mult timp, totdeauna întârzia la prima lecţie, am aflat mai târziu că nu se putea trezi şi îl sunam dimineaţa ca să-l trezesc la şcoală).

Profesorul ideal se implică în viaţa personală şi socială a copilului, nu pentru ca sa-l judece, ci pentru a-l ajuta să meargă pe calea cea dreaptă şi nu cumva să treacă printr-o încercare mai grea decât o poate duce.

Un profesor adevărat înţelege că elevul de astăzi poate fi mâine preşedinte, director, preofesor, deputat, medic ş.a. De asemenea este conştient că fiecare copil este o moştenire de la Dumnezeu, pe care trebuie s-o administreze în aşa fel ca atunci când Dumnezeu i-o va cere înapoi să proslăvească pe Creatorul şi Împăratul Universului.

Moise ne poate servi ca cel mai bun exemplu al unui profesor, dascăl şi părinte extraordinar. Ştim că Moise a fost persoana aleasă de Dumnezeu ca să scoată poporul Israel din robia Egipteană. Moise a fost omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru a-i vorbi gură către gură ce are de făcut şi cum are să înveţe pe popor calea Domnului. De multe ori, poporul Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi Dumnezeu a vrut să-i nimicească, dar Moise a fost acela care şi-a pus viaţa în joc pentru popor şi a zis: ”Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea ta pe care ai scris-o.” Un profesor ideal va fi gata chiar să se jertfească cu timpul său, cu banii săi şi chiar cu viaţa sa pentru elevii lui. Va sta în rugăciune şi va mijloci totdeauna pentru ucenicii lui, ca nu cumva să nu cunoască ce e bine şi ce e rău, blestemul şi binecuvântările, ca nu cumva elevii lui să aleagă moartea în loc de viaţa veşnică.

Un profesor ideal va trăi după exemplul Domnului Isus Hristos, aşa va putea ierta, iubi, va fi îndelung răbdător, plin de bunătate, nu se va umfla de mândrie, nu se va bucura de nelegiuire, ci de adevăr, va acoperi totul cu dragoste, nu va pieri niciodată, ci Domnul îi va întări genunchii slăbănogiţi şi îl va întineri iarăşi ca vulturul. Isus Hristos petrecea foarte mult timp doar discutând şi învăţându-i pe oameni cum să trăiască, exact aşa va face un profesor căruia îi pasă de elevi şi viaţa lor.

Computerul, internetul, prezentările video, lecţiile prin imagini sunt cele mai interesante şi motivatoare astăzi, într-o lume intoxicată de tehnologii informaţionale, care clipă de clipă tind spre ceva mai bun, mai interesant, mai util. Acum este mult mai simplu să te informezi, poţi sta acasă şi navigând pe internet vei găsi sute şi mii de cărţi care în unele biblioteci nici nu sunt, sau îţi ia mult timp până ajungi la bibliotecă, până cauţi informaţia şi aşa mai departe. Un profesor care nu are acces la internet sau cel puţin la computer nu va merge în pas cu lumea şi lecţiile lui vor fi plictisitoare, de ani de zile aceleaşi, fără nici un pic de entuziasm. Elevii noştri însă sunt bombardaţi de video, audio şi puterea imaginii şi nu vor fi deloc satisfăcuţi de lecţiile care sunt monotone.

Profesorul ideal va fi competent în primul rând în domeniul său şi mai apoi în domeniul tehnologiilor, lecţiile lui vor ajuta elevii să memorizeze materialul vizual, verbal şi practic. Un citat englez spune “profesorul competent e ca o carte care se povesteşte singură”. Puterea imaginii permite elevului să fie prezent cu trup şi suflet la evenimentul dat. Preofesorul ideal nu va marginaliza gândirea elevului, ci va oferi cât mai multe posibilităţi pentru a-i crea un eşantion larg, astfel ca copilul să aibă de unde să-şi acumuleze informaţie, s-o analizeze şi să judece de ce are el nevoie de acea informaţie.

Pasărea pentru a-şi învăţa puii să zboare îi aruncă din cuib, apoi îi urmăreşte şi dacă se întâmplă ca puiul să se sperie sau sa vină vreo primejdie îl ia pe spate şi îl aduce iarăşi în cuib. Exact aşa este profesorul ideal, el nu va mesteca hrana ca elevii numai să înghită, pentru că atunci când vor merge la studii mai departe se vor înneca cu hrană tare, dar îl va motiva pe elev singur să-şi desfacă aripile să zboare şi să caute hrană ca apoi s-o prelucreze şi s-o utilizeze, încredinţându-l că el este totdeauna gata să-l poarte pe aripi dacă va fi nevoie.

Profesorul marelui scriitor rus a spus: ”Profesorul ideal este acela care învaţă elevul aşa ca mai apoi să aibă de la cine învăţa.”

Arta de a fi profesor

O inimă înţelegătoare reprezintă totul la un profesor, şi nu o putem aprecia îndeajuns. Ne amintim cu stimă de profesorii excelenţi, dar cu recunoştinţă de cei care ne-au influenţat sufleteşte. Planul de învăţământ este o materie primă extrem de necesară, dar căldura reprezintă elementul vital pentru planta aflată în creştere şi pentru sufletul copilului.

(Carl Gustav Jung)

A fi profesor înseamnă mai presus de orice o „artă”. Aparent o profesie simplă, banală, aceasta nu este totuşi la îndemâna oricui. Pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăţa pe alţii cum să înveţe este o operă niciodată încheiată şi care implică multă răbdare, multe momente de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiu. Totuşi, la capătul acestui drum te pot aştepta multe bucurii şi satisfacţii.

Iată câteva caracteristici pe care ar trebui să le posede atât cei care îşi doresc să îmbrăţişeze această profesie cât şi cei care au făcut-o deja:

• Un profesor bun este cel care ştie să se pună la dispoziţia copiilor, ştie să simpatizeze cu ei, să le înţelegă universul, să le sesizeze interesele care îi animă.
• Profesorul trebuie să reprezinte autoritatea publică, ca reprezentant al statului, să fie transmiţător de cunoştinţe şi educator, evaluator al elevilor, partenerul părinţilor în sarcina educativă, membru în colectivul şcolii, dar mai ales un bun coleg pentreu ceilalţi profesori.
• El trebuie să aibă conştiinţa misiunii sale, are obligaţia de a observa şi evalua, disponibilitatea de a primi sugestii, aptitudinea de a organiza şi regiza procesul de instruire.
• Relaţia profesorului cu elevii nu trebuie să se reducă doar la un aspect formal, administrativ, reglementată fiind de coduri deontologice sau normative instituţionale. Aceasta va trebui adecvată şi personalizată neîncetat, dimensionată şi relativizată la specificul grupului şcolar sau la membrii acestuia.

• Profesorul trebuie să ştie că autoritatea, o dimensiune pozitivă în educaţie, nu se impune, ci se câştigă. Autoritatea liber atribuită potenţează, de bună seamă, calitatea actului educativ.
• O capacitate deosebită, necesară în articularea unui raport optim al profesorului cu elevii săi, o reprezintă empatia. Aceasta presupune transpunerea profesorului în „fiinţa” elevilor săi, intuind procesualitatea cognitivă şi afectivă a celor care interacţionează cu el, vibrând şi retrăind la modul afectiv stări, gânduri, proiecte.
• Profesorul nu este doar persoana care propune conţinuturi, formulează sarcini şi cere anumite conduite. Clasa şcolară nu este doar un spaţiu unde, după un ritual academic, se tratează un subiect din programă. În clasă se învaţă mai mult decât o materie, se învaţă o lecţie de viaţă.
• Profesorul este „dator” să stimuleze şi să întreţină curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, este „dator” să le modeleze comportamentele sociale, să le întărească încrederea în forţele proprii, dar mai ales trebuie să îi ajute în găsirea identităţii.
• Evaluarea pe care acesta o face va trebui să fie întotdeauna obiectivă. Profesorul nu trebuie să permită în nici un caz instalarea unor efecte perturbatoare în sistemul său de apreciere şi notare (exemplu: efectul „halo”, efectul de ancorare, efectul oedipian, ecuaţia personală a examinatorului, efectul tendinţei centrale, efectul de similaritate, efectul de contrast, efectul de ordine, eroarea logică).
• Elevul nu trebuie să fie considerat ca fiind un simplu obiect pasiv asupra căruia se acţionează, ci un actor care se implică activ în alegerea şi adecvarea actului de instruire.
• Profesorul trebuie să creeze multiple situaţii de implicare a elevilor, să antreneze efectiv elevii în procesul de desluşire a adevărurilor, trebuie să se lase interpelat, interogat de elevi.
• El trebuie să le cultive elevilor ideea potrivit căreia şi profesorul la rândul său are de învăţat de la elevi. Elevii devin astfel coresponsabili de calitatea procesului instructiv-educativ. Deşi profesorul este mereu prezent în activitate, el trebuie să fie ajutat şi complementat de către elevi.
• Profesorul trebuie să adopte în orice împrejurare o atitudine corectă faţă de elev. El trebuie să respecte trăsăturile individuale ale elevului, să-l motiveze pentru activitatea de învăţare făcând apel la cele mai eficiente strategii.
• Pentru eficienţa procesului instructiv-educativ, cadrul didactic are datoria morală de a adopta un stil de conducere adecvat particularităţilor/caracteristicilor elevilor. Alegerea unui stil corespunzător va avea un impact puternic, pozitiv, asupra multor aspecte esenţiale ale vieţii de grup. Elevii ar putea atinge performanţe mult mai rapid, ar putea deveni mult mai motivaţi, ar avea loc o dezvoltare a relaţiilor interpresonale între aceştia, dar mai ales ar duce la instalarea unui climat afectiv pozitiv.

Profesor psiholog Delia Palade

tesatura aplicată

 

---