1 Martie - Legenda Martisorului

Una din legendele simbolului primaverii ne spune ca odata soarele a coborat pe pamant, luand chipul unui tanar, pentru a participa la o hora dintr-un sat. Zmeul cel rau, vazand ca a luat chipul unui tanar, l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita, provocand suferinta intregii naturi. Se spune ca raurile au incetat sa mai curga, pasarile nu mai cantau... pana nici copii nu mai radeau. Nimeni nu stia ce sa faca pana cand, un tanar voinic s-a hotarat sa il infrunte pe zmeu si sa elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, avand puterea multora dintre pamanteni. Calatoria tanarului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. Spre sfarsitul ierni, acesta a gasit castelul zmeului si s-au luptat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit si grav ranit, tanarul a reusit sa ajunga pana la temnita soarelui, l-a eliberat, dupa care a murit, sangele acestuia curgand pe zapada alba. Soarele a urcat pe cer si a vestit venirea primarii, umpland de fericire inimile pamantenilor. De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul semnifica dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui tanaralui voinic. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii. O alta legenda a martisorului ne spune ca intr-una din zile, umbland cu oile pe munti, baba Dochia a gasit o para pe care a legat-o cu un fir de ata. Toate acestea s-au intamplat intr-o zi de 1 Martie, de atunci extinzandu-se obiceiul. Trecand de la legende la lumea de basm la cea reala, descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primaverii fiind confectionate din timpul iernii, urmand sa se poarte dupa ziua de 1 Martie. Pe atunci martisoarele erau fie niste pietricele colorate in alb si rosu insirate pe o ata fie o moneda (sau mai multe) legate cu fire subtiri de lana albe si negre (in unele locuri alb cu rosu). Dacii credeau ca martisoarele aduceau si le purtau pana cand infloreau copacii. In zilele noastre, banutul purtator de noroc al dacilor aproape ca a disparut, el fiind inlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animalute din plastic sau din sticla, inimioare , fete zambitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumparator grabit sau in pana de idei. Astazi, ziua de 1 Martie e o adevarata comoara pentru comerciantii ambulanti care iti iau ochii cu fel si fel de “martisoare”, fara a cunoaste insa adevaratul legenda traditionalului martisor. Ziua de 1 Martie are o bogata incarcatura comerciala, incarcatura ca o depaseste de multe ori pe cea traditionala. Dar... trecand peste partea comerciala, putem spune ca in zilele noastre, obiceiul este ca orice femeie (doamna sau domnisoara) sa primeasca un martisor. Orice barbat care se respecta ofera sefei, colegei sau persoanei iubite un martisor, reprezentantele sexului frumos mandrindu-se in aceasta zi cu martisoarele primite. Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea. In mod traditional, Martisorul se prinde in piept sau la mana inainte de rasaritul soarelui, in zorii zilei. Purtat la incheietura mainii sau in piept, snurul in firicele de alb si rosu capata semnificatii aparte. Albul semnifica masculinitatea, ratiunea si sobrul asociat masculinitatii, iar rosul simbolizeaza feminitatea, senzualitatea, iubirea, bucuria de a trai. Femininul se imbina cu masculinul, vara se impaca cu iarna, caldura se intrepatrunde cu frigul creand o uniune perfecta, un simbol perfect. Un martisor... Impletirea albului si a rosului sugereaza si innoirea ciclului vietii. Cu toate acestea, unii etnografi sunt de parere ca sarbatoarea Martisorului reprezinta de fapt revenirea la viata a naturii dupa Marele Potop mentionat in Biblie. De asemenea, se spune ca persoana care poarta martisor mai multe zile consecutiv, in perioada 1- 9 martie (in unele zone martisorul se poarta fie pe toata perioada lunii martie, fie pana la Florii, fie pana la sarbatoarea Sfantului Gheorghe, fie pana la zarirea primului copac inflorit) va avea noroc tot timpul anului. Pentru persoana respectiva, restul anotimpurilor vor fi precum primavara. Pline de speranta, de inceput, de caldura, de optimism... Daca in schimb iti dai jos martisorul inainte de termen sau intrerupi purtarea lui, nesansa iti poate da tarcoale. Martisorul nu se arunca nici cand ii trece "sorocul". Se leaga de un copac rodnic, aflat in floare (sau de un trandafir), pentru a te bucura de un an la fel de rodnic, revansandu-te astfel fata de natura pentru tot ce ti-a daruit. Credintele romanesti stravechi investesc martisorul cu puteri deosebite. Martisorul este asemenea unui talisman. Poarta noroc. Apara de fortele malefice. Previne imbolnavirea in lunile care urmeaza lui martie. Tine deoparte deochiul. Protejeaza impotriva razelor orbitoare ale soarelui. Totodata, daca prinzi snurul la incheietura mainii, ai grija sa il inchei intr-un nod. Nodul este inzestrat cu functie protectoare si, in perioada in care porti firul de martisor, are puterea de a tine raul departe de tine. La randul lor, impletiturile te feresc si ele de ghinion si imprejurari nefavorabile. In intervalul 1-9 martie se aleg si Babele pentru a vedea cum iti vor fi zilele in anul respectiv. Legende stravechi ne spun ca de zilele Babelor, baba Dochia obisnuieste sa toarca si sa isi scuture cele noua cojoace, unul cate unul, in fiecare din cele noua zile. In zonele din Ardeal, femeile nu trebuie sa lucreze cu fusul cat timp dureaza "Babele" pentru a nu atrage asupra lor mania si blestemele Babei Dochia. In anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai pastreaza si astazi un obicei frumos: persoanele de sex feminin trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede de aur sau de argint. In vremurile de odinioara insa, aceasta moneda trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Astfel, fata care a purtat acea moneda drept martisor avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului. Totodata, tenul sau ramanea luminos si neted pentru o perioada indelungata de timp.  Si astazi, in anumite zone ale tarii, datina spune ca mamele trebuie sa prinda la mana copilului sau la gat o moneda de argint. Copilul care va purta acest martisor va fi precum argintul: curat si sanatos, fiind ferit de friguri totodata. Mamele care agata martisorul in pieptul copilului sau la incheietura mainii trebuie sa se fereasca sa nu fie vazute de femeile insarcinate. Ori altfel, copilul care se va naste va avea un semn pe chipul sau...  Nu doar martisorul este inzestrat cu capacitati remarcabile. Gestul daruirii martisorului este incarcat si el de sacralitate si semnificatii. A darui un martisor cu inima curata unei persoane la care tii cu adevarat inseamna, conform anumitor credinte din batrani, sa indupleci soarele sa-ti dea sanatate, frumusete, veselie, pofta de viata, iubire. In acelasi timp, gestul barbatilor de a inmana martisoare femeilor este de fapt un indemn la armonie, uniune si buna intelegere.