Calatorie în ținutul lui Pinocchio. de Carlo Collodi

repovestire



Era odată un bătrân pe nume meșterul Cireașă, care avea o bucată de lemn. Într-o zi bucata de lemn a început să vorbească. Meșterul s-a speriat. Gepetto, prietenul lui, a trecut pe acolo. Meșterul i-a dăruit bucata de lemn lui Gepetto, prietenului său, care își dorea să construiască o păpușă deosebită. Gepetto a luat lemnul și a făcut păpușa. Cartea e hazlie, lemnul se strâmba la cel care îl meșterea...

Păpușa a primit numele de Pinocchio, care se comporta ca un băiețel obraznic. Greierul vorbitor a încercat să-l sfătuiască, să asculte de părinți... Dar el nu a ascultat. Vorbea, mergea..., făcea boacăne, chiar a aruncat cu ceva în greieraș și l-a omorât..., iar Gepetto a vrut să-l dea la școală. Numai că Pinocchio s-a băgat în mai multe încurcături și a fugit de acasă, a vândut abecedarul ca să se ducă la teatrul de păpuși (chiar foarte obraznic era!). ȘI la teatrul de păpuși era s-o pățească, dar până la urmă a primit cadou cinci bănuți de aur. Chiar părea hotărât să se întoarcă la tatăl său, Gepetto, și la școală, dar i-au ieșit în cale doi tâlhari, Vulpoiul și Cotoiul, care l-au convins că nu e bună școala. Că e mai bine să meargă cu ei în Țara Neghiobilor unde se află Câmpia Minunilor, și acolo să pună în pământ bănuții de aur, care vor crește peste noapte și vor deveni copaci plini cu mulți alți bănuți!

Cu gândul la câștig, păpușa neascultătoare s-a dus cu tâlharii... Primul bănuț de aur l-a cheltuit la hanul unde au dormit peste noapte toți trei, după care umbra greierașului vorbitor a venit să-l sfătuiască să se întoarcă acasă. Visând la bani mulți, Pinocchio a refuzat și nu a ascultat sfatul. De aceea s-a trezit fugărit de tâlhari, adică de Vulpoiul și Cotoiul deghizați, care voiau cu tot dinadinsul banii rămași. Ajungând agățat de un copac, o Zână îl salvează. Pinocchio, îmbolnăvit, trebuie să ia o doctorie, dar îi e frică să nu fie prea amară. Până la urmă o ia și se însănătoșește. Când zâna îl întreabă cum de a ajuns în așa încurcături, Pinocchio minte, și la fiecare minciună nasul i se alungește. Zâna îi explică: minciunile ori au picioare scurte, ori nasul lung. După aceea, mai multe păsări i-au ciugulit nasul lui Pinocchio, până i l-au făcut de mărime normală.

Sunt mirat și acum, prin câte pățanii trebuie să treacă unii copii, până văd că greșesc dacă nu ascultă de părinți. Așa și Pinocchio. Când tocmai se hotărâse să își aștepte tatăl să vină și să se liniștească din umblatul prin păduri, iar i-au ieșit în cale Vulpoiul și Cotoiul, care l-au convins din nou să meargă în Câmpia Minunilor. Bineînțeles că nu exista vreo astfel de câmpie. Când au ajuns în afara pădurii, Cotoiul și Vulpoiul i-au zis lui Pinocchio să sape o groapă în care să pună banii, să ude cu apă și să plece puțin, ca între timp să crească... copacul cu bani. Zis și făcut. După aceea, când s-a întors, Pinocchio a văzut că a fost păcălit. Greu i-a venit să creadă, el chiar avea încredere în minciunile Vulpoiului și Cotoiului...
Atunci chiar a vrut să se întoarcă acasă... Dar nu a mai putut. A făcut închisoare pentru că a fost furat (în povești, sau în asta, lucrurile sunt ciudate... Cum să faci închisoare dacă ai fost furat?), a întâlnit creaturi ciudate care l-au împiedicat... Până la urmă, s-a întors la Zână și s-a dus la școală. Zâna i-a promis că o să-l facă băiat adevărat, că nu va mai fi păpușă. Chiar când urma să se întâmple asta, un prieten, Fitil, l-a convins pe Pinocchio să plece în Țara Distracțiilor, unde nu se învață, ci doar petrecere toată ziua.

Cu greu, Pinocchio s-a lăsat convins să plece acolo. El ar fi vrut mult, dar îi era rușine de Zână. Pentru a ajunge în Țara Distracțiilor trebuiau să meargă cu o căruță trasă de măgăruși. Tot timpul Pinocchio a simțit că greșește, mai ales când a văzut că vizitiul, un pitic, chinuie măgarii fără milă...
După mai multe luni de petrecere în Țara unde erau numai copii care nu aveau chef de școală, lui Pinocchio au început să-i crească urechi de măgar. Căci așa pățesc cei care nu iubesc școala și cărțile și profesorii, se transformă, în poveste, în măgari. Tot așa și lui Fitil. Piticul răutăcios i-a vândut, ca să facă treabă, ca niște măgari în toată regula. Pinocchio ajunge mai întâi la circ, dar acolo rămâne șchiop, deci apoi urma să fie înecat, ca un cumpărător să facă o tobă din pielea lui. Însă când e aruncat în apa mării, se transformă iar în păpușă din nou.

Apoi, Pinocchio a fugit înot din Țara Distracțiilor, numai că l-a înghițit o balenă uriașă. În burta balenei, surpriza!, Pinocchio se întâlnește cu tatăl său, cu Gepetto, care de mai mult timp a fost înghițit și el. Cei doi încearcă să scape din burta balenei și reușesc, numai că Gepetto nu știa să înoate... Cu chiu cu vai, ajutați și de un pește, ajunseră la mal. Se întâlniră din nou cu Vulpoiul și Cotoiul, care cerșeau în stare jalnică. De data aceasta, nu au mai putut fi păcăliți de ei.
Pinocchio acum e altul, nu mai e obraznic și nici neascultător. Cum tatăl lui e bolnav, muncește la un grădinar ca să-i poată da câte un pahar cu lapte. După un timp, Zâna îl iartă și îl transformă în băiat adevărat. Îi dăruiește și bani, și sănătate pentru Gepetto.
Mirat de schimbare, Pinocchio află că atunci când copiii se fac buni din răi, aduc veselia și fericirea în sânul familiilor lor. Iar ei acum erau fericiți!