Capitala regatului Nabataean - Petra

Petra - un oras antic de roci în deșert    Petra - orasul de piatra din pustiul Iordaniei Petra, "orasul de piatra" ce impresioneaza pe tot pelerinul, este un sit arheologic aflat in sud-vestul Iordaniei. Orasul se intinde de-alungul poalelor Muntelui Hor, strabatand un lung defileu si intinzandu-se apoi pe laterala estica a vaii Arabah, cunoscuta sub denumirea de "Wadi Araba" - larga vale ce se intinde de la Marea Moarta si pana la Golful Aqaba     Sursă 1. Petra, Marele Templu a fost construit în secolul I î.Hr.  Foto Bernard Gagnon Orasul este renumit mai ales pentru arhitectura acestuia, sapata aproape in intregime in piatra muntelui pe care se sprijina majoritatea cladirilor.   Petra - o descoperire de importanta mondiala   Orasul, alaturi de intreaga zona, a ramas necunoscut lumii vestice pana in anul 1812, cand acesta a fost descoperit de catre exploratorul elvetian Johann Ludwig Burckhardt. Descoperirea exploratorului a fost descrisa intr-un sanet al lui John William Burgon drept "un oras rosiatic-trandafiriu vechi cat de jumatate de vreme".  In scurt timp, orasul a captat atentia intregii lumi. Astfel, reprezentantii monumentelor mondiale, in cadrul programului UNESCO, au descris monumentul din valea Iordaniei drept "una dintre cele mai pretioase mosteniri culturale ale omenirii". Astfel, in data de 6 decembrie 1985, orasul antic Petra a fost declarat monument mondial. "Rekem", numele antic al orasului Petra, este un nume care apare in Manuscrisele de la Marea Moarta, fiind asociat si cu Muntele Seir. Pe langa aceasta marturie, istoricul Eusebiu si Fericitul Ieronim mentioneaza si ei faptul ca "Rekem" este numele nativ al orasului Petra. Acestia din urma se bazeaza pe autoritatea lui Iosif Flaviu, a lui Plinius cel Tanar si a celorlalti scriitori care au identificat orasul Petra drept capitala a nabataenilor - semiti vorbitori de limba aramaica - si centru al caravanelor ce se ocupau cu comertul.   Petra - sau - ingeniozitatea comerciantilor   Flancat de pereti masivi de piatra si aprovizionat cu apa dintr-un rau se strabate periodic locul, orasul Petra nu prezenta doar aspectul de fortareata naturala si sigura, ci era situat si la intersectia celor mai importante drumuri comerciale. Astfel, prin acest nod comercial treceau drumurile spre Gaza in vest, spre Bosra si Damasc in nord, spre Aqaba si Leuce Come peste Marea Rosie, si spre Golful Persic, peste desert. Excavarile care au fost efectuate in zona au aratat ca reusita ridicarii unui oras in pustiu s-a datorat abilitatii si ingeniozitatii nabataenilor de a controla rezerva de apa, prin crearea unei oaza artificiale. Zona este traversata de scurte rafale de ploaie, astfel incat era nevoie neaparata de controlare acestor ploi scurte pentru o buna captare a apei. Astfel, locuitorii au construit bazine, cisterne din piatra si conducte - santuri. Aceste inovatii au reusit sa adune suficienta apa pentru depasitea perioadelor de seceta. Desi in timpurile antice in orasul Petra se putea veni despre sud, prin Arabia Saudita, pe un drum ce inconjoara Muntele lui Aaron, sau traversandu-se inaltul platou muntos de nord, astazi, mojoritatea vizitatorilor intra in vale prin capatul estic al acesteia. Petra - la pas prin orasul antic al horitilor Intrarea in defileu, din partea estica a vaii, este una impresionanta ce uimeste pe orice trecator. Defileul numit de localnici "Siq" - "sageata" - este unul foarte ingust in inalt, pe alocuri peretii sai apropiindu-se pana la o distanta de 3-4 metri. La capatul acestui minunat defileu se afla cea mai cunoscuta si impresionanta ruina din orasul antic Petra, si anume "Al Khazneh" - Trezoreria - care este sapata in intregime in peretele de piatra auriu-rosiatica. 7. Petra, Iordania, mormântul antic. Continuand drumul prin minunatul defileu, si trecand de impresionanta Trezorerie, la poalele muntelui numit "en-Nejr" se afla un imens "Teatru", amplasat intr-o asa pozitie incat din el sa se vada cea mai mare parte a mormintelor din apropiere. La capatul defileului, in punctul in care valea se deschide brusc, orasul Petra se infatiseaza in toate splendoarea acestuia, uimind pe cea abia iesit dintre stancile inguste si inalte. 9. Monastar (Al-Deira) Petra. . "Amfiteatrul" a fost sapat in peretele de piatra, in timpul constructiei acestuia mutandu-se si unele dintre mormintele peste care s-a dat. In incinta acestuia se mai vad inca urmele unora dintre morminte - gropi rectangulare imprastiate. Formand aproape trei laterale complete, peretele rosiatic din piatra ofera locului conditiile perfecte cerute de un amfiteatru. Pe marginile sale, tot din piatra, au fost sapate si ridicate turnuri de observatie. Petra - istoria unui loc unic in lume si mentionarea lui biblica Pana acum, nici o metoda nu a fost eficienta in stabilirea inceputurilor orasului antic Petra. Unele indicii arheologice indica faptul ca orasul nu a fost ridicat de foarte mult timp, cu toate ca un sanctuar - loc de inchinare - ar fi existat pe aceste locuri inca din timpurile antice. Se crede ca aceasta parte a Iordaniei a fost locuita de catre "horiti", probabil un neam de sapatori in piatra care locuiau in pesteri. Acestia sunt considerati stramosii edomitilor. Locuitorii ce au ridicat aceste locuri au avut multe influente asupra nabaetenilor, care si eu si-au inmormantat mortii si au adus cinstire in locasuri pe jumatate sapate in piatra. In orice caz, faptul ca orasul Petra este mentionat in Vechiul Testament nu poate fi in totalitate verificat. De obicei, orasul Petra este identificat cu Sela, care inseamna tot "piatra", insa, de asemenea, mentionarile nu sunt foarte clare. Pasajul biblic din II Regi XIV, 7 pare a fi mai exact. In pasajele paralele, Sela este inteleasa simplu ca "Piatra" - II Cronici XXV, 12 si LXX. 13. Petra amfiteatru - în cele mai vechi timpuri, teatrul ar fi putut avea scaune pentru mai mult de 8000 de spectatori. . Peter - probabil cel mai faimos loc  arhitectural taiat in piatra,  este, de asemenea, unul dintre cele mai celebre situri arheologice din lume. 15. Petra, Iordania. 16. Petra, Iordania. Nu se stie exact cum era numit orasul de catre locuitorii sai semiti. Bazandu-ne pe autoritatea lui Iosif Flaviu, din Antichitati iudaice, IV. 7, 1- 4, 7), Eusebiu si Fericitul Ieronim, afirmam faptul ca Rekem era numele original, nume ce apare si in Manuscrisele de la Marea Moarta drept un loc proeminent al edomitilor. In limba aramaica, Rekem apare sub numele de Kadesh, lucru ce arata ca Iosif Flaviu este posibil sa fi incurcat cele doua locuri. In scrierile aramaice, uneori apare formula "Rekem-Geya" adica numele orasului El-ji, din sud-estul Petrei. Insa capitala, cu greu ar fi purtat numele unui oras mic din imprejurimi. Informatii foarte importante au fost obtinute din sapaturile arheologice in incinta mormintelor. Astfel, mormintele au fost impartite in doua categorii - morminte nabaetane si morminte greco-romane. In cadrul mormintelor se gasesc multe influente egiptene, grecesti, romane si siriene. Acest lucru face imposibila identificarea stilului original al locuitorilor primari ai Petrei. Lucul este sarac si in inscriptii, acestea fiind facute pe peretele de tencuiala, care, in timp, s-a deteriorat aproape in intregime. In orice caz, coborarea in timp se poate face pana in secolul al VI-lea i. Hr. Spre sfarsitul secolului al II-lea i Hr, cand populatia ptolemaica din zona a fost afectata asemenea regatului selgiucid, populatia nabaetana a venit pe aceste locuri. Din acest moment in oras incep sa aiba loc marile schimbari. Astfel, sub Aretas al III-lea (c.85-60 i HR), incep sa apara monezile imperiale. Tot acum se crede ca a fost ridicat si teatrul orasului. Petra - in timpul ocupatiei romane In anul 106, cand Corneliu Palma era guvernator al Siriei, acea parte a Arabiei care se afla sub conducerea orasului Petra a fost absorbita in Imperiul Roman ca parte a zonei "Arabia Petraea". Tot in acest moment, dinasti nativa din oras ia sfarsit, orasul continuand insa sa infloreasca. Un secol mai tarziu, in timpul domniei lui Alexandru Sever, cand orasul se afla pe culmea dezvoltarii sale, are loc si sfarsitul ridicarilor masive de monumente. Oprirea brusca a ridicarii de cladiri se poate datora unei invazii neo-persane a Imperiului Sassanid. Intre timp, centrul comercial de la Palmyra crescuse mult in importanta, atracand astfel marea parte a comerciantilor arabi, fapt ce a dus si el la o scadere in importanta a orasului Petra Scaderea importantei sale comerciale nu a dus la parasirea orasului de catre locuitori, acestia ramanand in oras din motive religioase. Epifanie de Salamina (315-403) scrie ca in vremea sa, un mare praznic a fost tinut in orasul Petra, in data de 25 decembrie, in cinstea fecioarei Chaabou si a fiului ei, Dushara (Haereticorum, 51). Petra - important centru religios al vremii Nabaetanii se inchinau zeilor lumii arabe si zeitelor cultului pre-islamic, alaturi de alti cativa regi zeificati care au condus poporul. Cel mai cunoscut si popular zeu dintre toti era Obodas I, care a fost deificat imediat dupa moartea lui. Dushara era zeul masculin principal, insotit fiind de o treime de femei: Uzza, Allat si Manah. Zeii si zeitele se gasesc in multe dintre statuile sculptate in zidurile templelor.          Petra noaptea.         Crestinismul a patruns in orasul Petra in jurul secolului al IV-lea d. Hr., la aproape 500 de ani de la infiintarea orasului Petra drept importand centru comercial. Athanasius mentioneaza un episcop in orasul Petra, numit Asterius. Cel putin unul dintre morminte - mormantul cu urna - era folosit pe post de biserica. O inscriptie cu vopsea rosie mentioneaza sfintirea acestui loc "in vremea celui mai sfant episcop, Jason" - inscriptie datata in anul 447.          Crestinismul din orasul Petra nu a rezistat foarte mult, ca si in partea de nord a Arabiei, cauza fiind cucerirea islamica din anii 629-632. In timpul primei cruciade, orasul Petra a fost ocupat de catre Balduin I, regele Regatului de Ierusalim. Acesta a intemeiat un al doilea loc cu statut de feuda in Al Karak, punandu-i numele de "Castelul din Valea lui Moise" sau "Sela". Acest loc a ramas sub conducerea francilor pana in anul 1189.           Petra - "Manastirea" si urmele lui Moise          Manastirea - cel mai insemnat monument din orasul Petra - dateaza din timpul secolului I i Hr. Aceasta a fost dedicata regelui Obodas I si se crede a fi fost simpozionul lui "Obodas dumnezeu." Aceasta informatie este inscriptionata pe una dintre ruinele manastirii - in limba araba, acest monument-manastire se numeste "Ad-Deir".           Manastirea" este localizata in coltul nort-vestic cel mai indepartat al vaii Petra, in spatele Strazii cu coloane, aparand ochiului ca o macheta mai mare a Trezoreriei, aflata in defileu. "Manastirea" este monumentul cu cea mai larga fatada din intreaga vale a orasului Petra, masurand o latime de 50 de metri si o inaltime de 45 de metri. Doar usa monumentului are o inaltime de 26 de metri.           In pofida numelui, acest monument a fost sculptat in piatra pe post de mormant, insa crucile sapate in interior au dus la numele actual al locului. Ca si "Trezoreria", aceasta este alcatuita din doua etaje acoperite de o magnifica urna. In traditia beduina, "Jebel Haroun" este identificat cu Muntele Hor, unde, fratele lui Moise, Aaron, a fost inmormantat. Multi dintre cercetatori insa resping aceasta ipoteza, identificand Muntele Hor cu regiunea de langa Kadesh-barnea, spre vest.          Conform traditiei arabe, orasul Petra este locul in care Moise, in timpul calatoriei prin pustiu, a lovit cu toiagul stanca din care a iesit apa pentru poporul insetat. De asemenea, tot aici se crede ca este inmormantata si Miriam - sora lui Moise.           Petra - declinul unei istorii          Odata intrata sub conducerea romana, Petra a intrat rapid intr-un declin treptat. Astfel, importanta comerciala a acestui centru incepe sa nu mai fie una reprezentativa in lumea comertului din zona. Aceasta se datoreaza in mare parte si cresterii comertului pe mare.         In anul 363, un cutremur de pamant darama multe dintre cladirile orasului, altale fiind doar grav avariate. Acest cutremur afecteaza si sistemul de colectare a apei, care asegura viata in oras.        Deoarece multe dintre cladiri au devenit, cu timpul, foarte vulnerabile jafurilor, multe dintre morminte au fost pradate si multe dintre comori ratacite, ramanand astazi necunoscute.