80. Moscheea Imam Isfahan, Iran

Moscheea Imam, sau Moscheea de Shah - cea mai mare moschee din oraşul Isfahan din Iran.Moschee este situat în inima oraşului, Imam Square. Construcţia sa a fost demarat la începutul secolului al XVII si a luat 30 de ani. Pe partea de sud a Pietei Naghsh-i Jahan (denumirea sub care este cunoscuta de marea majoritate a turistilor straini), se afla Moscheea Imam din Esfahan, Iran, un veritabil exemplu al arhitecturii islamice si considerata deopotriva drept o capodopera a arhitecturii persane. De fapt, aspectul interesant este acela ca Piata Imamului si edificiul istoric care o inconjoara sunt magnifica punere in practica a proverbului persan „esfahan este jumatate din lume”. Si nu degeaba, mai ales daca privim cu mare atentia modul in care Moscheea Imam a fost construita. Piata Imamului a fost comandata de sahul Savafid Abbas I, ca mai apoi, sa fie extinsa si sa i se aduca imbunatatiri considerabile de catre succesorul sau, Abbas al II-lea. De asemenea, despre Piata Imamului, denumita sugestiv si Piata Sahului, asa cum era cunoscuta inainte de 1979, putem spune ca este centrul Esfahanului, punctul principal al asezarii din Iran. Motivul pentru care Moscheea Imam a fost construita a fost pentru a reliefa, mai mult sau mai putin, perfectiunea arhitectonica, respectiv simbolica, macar la un nivel conceptual, ce mai tarziu a fost pusa in practica. Totodata, aceasta moschee reflecta, daca vreti, puterea spirituala si temporala a dinastiei Savafizilor. Cu alte cuvinte, aceasta dinastie si-a dorit, daca nu e mult spus, sa reziste in fata eroziunii timpului, macar ca o amintire constanta intiparita pentru totdeauna in mentalitatea iranienilor si nu numai. Piata Imamului este dreptunghiulara, aceasta fiind sprijinta din absolut toate partile existente de o arcada cu galerii pe doua niveluri, ilustrandu-se, astfel, perfectiunea despre care se vorbea inainte. De asemenea, in partea de vest, se afla si extravagantul palat Ali Quapu, un pavilion luminat ce oglindeste eleganta curtii regale Savafide de altadata. In fata acestui palat, totodata, se afla si unul dintre cele mai uluitoare exemple de arhitectura islamica din lume, Moscheea Seicului Lotfollah, vizitata anual de mii de turisti. Numai ca incredibila Moschee a Imamului dainuie, fara doar si poate, peste intreaga parte sudica a pietei, incadrand profilul unui oras, de altfel, cu o infrastructura considerata saraca, chiar daca, in mare parte, aceasta crezare nu este intrutotul adevarata. Iarasi, un aspect interesant al construirii acestei moschei este faptul ca a fost ridicata intr-o perioada de 18 ani, fiind terminata abia in anul 1629, respectiv in timpul ultimului an din viata sahului Abbas I. In fapt, Moscheea Imam are doar cateva detalii minore de interior care diminueaza conceptul ce fusese imaginat de sah la momentul ordinului sau. Chiar si asa, de remarcat si demna de vazut este spectaculoasa lucratura in faianta de sapte culori care acopera cele patru ywan (ziduri boltite cu o latura deschisa). Aceasta lucratura incadreaza curtea principala, de altminteri, la fel de impresionanta. Si ca tot vorbeam de faptul ca Moscheea Imam nu are atatea detalii pe cat sahul si-ar fi imaginat, trebuie precizat ca arhitectii au deviat usor de la simetria constructiei, reflectand umilinta in fata lui Dumnezeu. In acest sens, exista si cateva presupuneri, una dintre ele sustinand ca sahul nu si-ar fi dorit un asemenea detaliu, chiar daca dovezile contrazic aceasta teorie oarecum absurda. In fine, partea de nord a pietei este intretaiata de intrarea intr-un bazar public, foarte agitat. Chiar si astazi, acest bazar se afla intr-una dintre pietele principale ale orasului modern Iran. Pe de alta parte, celalalt bazar, de aceasta data, mult mai mic se adreseaza, in primul rand, grupurilor de turisti iranieni care vin sa viziteze orasul. In schimb, turistii straini trebuie sa stie ca exista un soi de agresivitate comerciala a vanzatorilor in special fata de europeni, sa nu mai mentionam de cei care au un aspect occidental. Dar poate cel mai interesant aspect este acela al conceperii initiale a Pietei Imamului. Aceasta a fost conceputa cu un scop precis, si-anume sa serveasca drept teren de polo (de fapt, inca mai exista stalpii ornamentali ai portilor in fiecare colt). Nu putem sa uitam a va spune ca piata este sufletul public al Esfahanului si, in cazul in care ajungeti aici, acest minunat loc trebui admirat cand soarele apune, coborand peste cladirile istorice si peste forfota magica din piata. Tot in acest moment, familiile iraniene invita turistii sa ia parte la masa cu ei, ceea ce, fara nicio indoiala, va va determina sa reveniti in acest loc minunat din Iran, contrar celor crezute de noi toti, cum ca aceasta tara ar fi una riscanta, ba chiar, de nevizitat.  Pereţii interiori ai moschee sunt decorate cu picturi unice, mozaicuri, ornamente şi ligaturi. Suprafaţa totală de 20.000 de moschee pătrat. m. Înălţimea de minarete mai mult de 40 de metri, iar cupola principală - mai mult de 50 de metri. De mai mare interes printre turisti este acustica unica in interiorul moschee: construirea zidurilor sale puteţi auzi şoapta om la fel de mult in coltul opus! Arhitecţi contemporan nu încetează de a admira Moscheea Imam şi a numi o capodoperă a arhitecturii persane.

79. Stonehenge Wiltshire, Marea Britanie

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie (megaliți - menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar.  Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de "găurile lui Aubrey" (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul și lanțul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi. Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau. Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr. Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n.

78. Statuia Libertății New York, Statele Unite ale Americii

Statuia Libertăţii (numele complet al "Liberty, luminoase în lume") - unul dintre cele mai faimoase sculpturi din SUA şi din lume. Acesta este adesea numit "simbol al New York şi Statele Unite", "simbol al libertăţii şi democraţiei", "Lady Liberty".Statuia este situat pe Liberty Island (Insula Libertăţii), circa 3 km sud-vest de vârful de sud a Manhattan-ului. Pana in 1956, insula a fost numit "Bedlou insulă." Zeiţa de libertate deţine o torta in mana dreapta si un semn pe stânga. Inscripţia de pe tableta citeşte «iulie IV MDCCLXXVI» («04 iulie 1776"), de la data semnării Declaraţiei de Independenţă. Un picior "Libertatea" este pe lanţurile de rupt. Înălţimea de întreaga structură de aproape 100 de picioare, deşi "creştere" în sine a statuii - Statuia din aproximativ 50 m este facut din cupru, greutatea sa este de 30 de tone. În corona sunt 25 ferestre, care simbolizează razele pământeşti şi cereşti pietre iluminarea lumii. Cele şapte raze pe creştet statuie simbolizează cele şapte mări şi şapte continente. Din coroana se deschide vederi largi de portul din New York. În soclul pe care se află o statuie a unui muzeu. Statuia Libertatii de la intrarea in portul New-York, al carei nume complet este ,,Libertatea Luminând Lumea", a fost opera sculptorului Frederike-Auguste Bertholdi (1824—1904). Este de menţionat ca pentru construirea acestui gigant au fost folosite 300 de foi de arama ciocanită de 2,5 mm, cantarind 80 de tone, iar armatura interioara care cintareste 1 100 de tone, a fost facuta de celebrul inginer Gustave Eiffel.Statuia, dupa ce a fost construita la Paris in anul 1884, a fost daruita Statelor Unite ale Americii in anul 1886. Statuia Libertatii este situata in New York pe mica insula Liberty Island, la sud-est de Mahattan. A fost oferita Americii de catre Franta la implinirea a o suta de ani de la castigarea independentei si inaugurata de presedintele Grover Cleveland la 28 octombrie 1886. Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franta, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasa pentru faptul ca este putin coroziva la actiunea apei sarate. Primul model, la scara mica, a fost realizat in 1870 si se gaseste in prezent in Jardin du Louxembourg, din Paris. Oficial, a fost data Statelor Unite ale Americii la 4 iulie 1884, transportata de fregata Isere si montata definitiv in locul unde se gaseste si astazi. Are 46,5 (92, 99 m cu tot cu soclu) si reprezinta o femeie acoperita de un drapel care tine in mana dreapta o flacara iar in mana stanga o placa pe care este inscriptionata ziua independentei Americii: 4 iulie 1776. Cele 7 brate ale coroanei simbolizeaza cele 7 continente. In interiorul ei se afla o scara cu 354 de trepte pe care se poate urca, insa, dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisa. Situata la intrarea in portul din New York, este primul simbol american pentru emigrantii care sosesc cu vaporul si trec mai intai prin Ellis Island. Simbolizeaza libertatea care lumineaza toata lumea, a devenit rapid emblema Statelor Unite si unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertatii si democratiei.

77. Karnak Luxor, Egipt

Karnak, satul egiptean din apropierea oraşului Luxor, din centrul ţării, pe malul de est a Nilului. Multe secole în urmă în acest loc, se spune că,  Teba Egiptului antic şi- a stabilit centrul religios al puterii egiptene antice. Satul este un grup imens de clădiri, şi, deşi multe dintre templele din Karnak au fost aproape complet distruse, supravieţuitorul este cel mai intins complex de structuri vechi existente pe Pamant. Toate perioadele  istorice egiptene  secolele XVI-XI .  Fiecare Faraon  și-aa lasat amprenta aici -  a încercat să-si imortalizeze numele aici.   Karnak - un complex muzeistic unic, sub cerul liber,o atractie turistica sunt două dintre cele mai vizitate din Egipt. Accesul gratuit este permis doar pentru turisti într-una din cele patru biserici - cel mai mare templu al lui Amun. Acest templu este cel mai mare in zona din jurul lumii antice. El a fost în legătură cu templul din Luxor pe Nil trei kilometri cale de sfincsi, care marchează o procesiune solemnă religioasă. Faţă de templul de la Karnak conservate parte din cale de sfincsi piatră patruzeci - identic cu corp de leu şi un cap de berbec lui, animalul sacru al zeului Amun. Undo edits Alte trei sunt închise pentru vizitatori, templul - temple de Monte, Mut şi IV Amenhotep. Pe teritoriul din Karnak şi există mai multe clădiri mici şi chiar străzi. Hypostyle (de la grecescul "Hipostilos" - ". Coloanele de sprijin"), Sala de ansamblu Karnak include mai mult de 130 coloane, iar plafoanele sunt de culoare albastră (nu există în prezent) au fost decorate cu stele galbene şi vulturul sacru în creştere. Hypostyle sala de ai putea merge intr-un sanctuar întunecată mic, care a fost permis să intre numai Faraon şi preoţii.  Undo edits Înainte de timpul nostru, scutiri numeroase fine şi picturi, executate în epoca Noului Regat. Pe pereţii templelor, morminte de nobili şi înalţi oficiali reprezentat o varietate de subiecte, de la locul de muncă în ateliere de lucru înainte de ceremonii de înmormântare.  În secolul al IV AD. Oe. Constantin cel Mare a început să se răspândească creştinismul în Egiptul Antic: templele păgâne au fost închise sau distruse, locul lor au început să apară biserici creştine. Exemplul cel mai interesant - Sala Festivă a Tuthmosis III, pe zidurile de pe care chiar şi acum poate fi vazut scris pe partea de sus a hieroglifele egiptene murale cu imagini de sfinţi.

76. Munţii Wulingyuan şi Parcul Nat. Zhangjiajie Hunan, China

Wulingyuan - stânci în parcul naţional "Zhangjiajie", care se află în provincia Hunan, în sud-estul Chinei. Acesta este locul extraordinar de frumos şi în acelaşi timp, o grădină zoologică naturală, rezervaţie botanică şi geologică. Locul este renumit pentru   stâncile de cuarţit  cu inaltimi de până la 800 de metri.    Muntii sunt o priveliste pitorescă: cu piloni uriasi de piatra care se vad de deasupra padurii tropicale,cu varfuri ascutite zimţate, cu cascade, un sistem de peşteră gigant, râuri puternice potrivite pentru rafting. Cea mai populara modalitate de ajunge în aceşti munţi este oraşul DAYUN (Dayong) şi satul Zhangjiajie (Zhangjiajie). În spatele satului este intrarea în parc şi pădure Zhangjiajie, străinii care intră achita suma de 15 de yuani. În total, au fost stabilite cinci rute turistice. Undo edits Cel mai înalt vârf este numit "Rabbit se uita la lună": Acesta oferă vederi incredibile in jur. Piatra din vârf "Heytsunnao" este veche de secole. În peştera balaurului galben sunt patru nivele şi un peisaj unic. Există, de asemenea, un munte pitoresc  - Tyantszu Kunlun - "lăcaşul zeilor" iar la o altitudine de mai mult de 1 km distanţă, "Satul de Lion galben." Aceasta este casa, locuitorilor autohtoni   -   minorităţilorTutszya , Miao şi Bo. Ei vorbesc limba lor, şi   menţin  tradiţiile şi ritualurile. Undo edits Turistii care au vizitat aceste locuri  susţin că o plimbare în parcul Zhangjiajie este comparabil cu o vizită la o galerie de arta cu picturi tradiţionale chineze, singura diferenţă fiind că toate aceste  frumuseti le puteţi vedea live.

75. Lacul Baikal Siberia de Est, Rusia

Pentru rusi, lacul Baikal suna la fel de fascinant cum suna pentru noi lacul Balea sau Lacul Retezat. Este ceva izolat, greu accesibil, indepartat, dar ravnit de turisti si de curiosi. Legende cu fecioare disparute in talazul lacului, cu comori ascunse in adancuri si cu demoni care pandesc vasele cu pescari ademenindu-le in necunoscut, sporesc misterul indepartatului meleag. Realitatile legate de lac sunt insa atat de atragatoare, incat eclipseaza chiar si fantezia legendelor. Sa incepem cu cateva date: Baikalul este cel mai adanc lac cu apa dulce din lume, atingand 1620 metri. Adancimea sa este de 25 de ori mai mare decat a lacului Erie, de 7 ori mai mare decat a lacului Huron si de 4 ori mai mare decat a lacul Superior, toate situate in SUA si renumite pentru adancimea lor. Lungimea Baikalului este de 635 kilometri, aproximativ cat distanta de la Bucuresti la Oradea. Lacul Baical stocheaza, in albia sa, o cincime din cantitatea de apa dulce, cuprinsa in toate celelalte lacuri de pe planeta. S-a calculat ca rezerva sa de apa dulce ar fi sufienta pentru a alimenta necesitatile Terrei timp de 40 de ani, in cazul in care toate celelalte surse ar disparea. Baikalul este cel mai vechi lac de apa dulce din lume, vechimea sa fiind apreciata de specialisti la 26 milioane ani. Fenomenele geodinamice fac ca lacul sa-si mareasca suprafata un fiecare an, malurile sale indepartandu-se unul de altul cu circa 2 cm pe an. Un asemenea ritm,... mai mult   Membrii unei expeditii in lacul Baikal, din Siberia, isi propuneau sa scoata la iveala tezaurul scufundat in adancuri in timpul Razboiului Civil din 1917 - 1923. Numai ca in locul artefactelor, s-au gasit specii necunoscute de creveti. Ciudatele creaturi, asemanatoare crevetilor, ambipode, au aproximativ 8 centimetri si, spre deosebire de crevetii cunsocuti deja, nu au antene, relateaza Mosnews.