Creația: singurul surâs al tragediei noastre.Nietsche: Lumea Magica a evantaiului

Istoria evantaielor ca obiecte ceremoniale, de uz practic dar, mai presus de toate, decorative, porneşte de la egipteni, trecând prin secolul al XVIII-lea, perioada lor de glorie, până în zilele noastre când importanţa şi aria lor de răspândire au scăzut simţitor. Evantaiele nu sunt doar simboluri ale frumuseţii, măiestriei şi perfecţiunii, ci şi adevărate mărturii istorice ale perioadelor în care au fost confecţionate, reflectând schimbările de ordin social, politic dar şi estetic apărute în societatea umană. Expoziţia „Evantaie de ieri şi de azi. Colecţia Aurelia Veronica Filimon”, organizată la Sibiu, invită la o incursiune în lumea magică a evantaiului, realizată pe parcursul secolelor XVIII-XX. Aurelia Veronica Filimon, din Târgu Mureş, este posesoarea unui colecţii unice în ţară, de peste 200 de piese, strânse pe parcursul a zeci de ani, colecţie ce impresionează prin varietatea materialelor utilizate, a tehnicilor de execuţie şi a destinaţiei evantaielor. Fie că sunt pictate sau imprimate, simple sau cu bogate decoraţii, realizate în Europa sau în Orient, confecţionate din hârtie sau pene, de mici sau de mari dimensiuni, evantaiele istorisesc o poveste, oferă un pretext sau transmit un mesaj. Reprezentativ pentru valoarea şi specificitatea colecţiei este evantaiul cu autograful, datat 23 februarie 1897, al prinţesei Maria, viitoare regină a României, acesta având inscripţionate pe faţă şi pe verso texte în diferite grafii, fragmente din poezii în limba franceză şi spaniolă, desene în creion şi melodii pe portativ. Parfumul şi atmosfera din Viena anului 1740 sunt redate prin intermediul celui mai vechi evantai din colecţie, având scheletul din fildeş încrustat cu modele florale în folie de aur şi argint, decorat cu o broderie în fir de aur. O altă piesă rară, evantaiul confecţionat la Paris, în jurul anului 1840, este bogat incizat cu aur, pe foaia din mătase neagră având 8 medalioane cromolitografiate reprezentând portrete de doamne. Prin intermediul acestor mici şi delicate obiecte, de o impresionantă diversitate tematică şi tipologică, suntem introduşi într-o lume dominată de stil, frumuseţe, eleganţă şi mister...lumea amintirilor.

Evantaiul,acel obiect firav, pliabil sau nu, in forma de semicerc, executat din hartie de obicei, este folosit de femeile care-si doresc sa simta adieri placute si vor sa se apere de caldura. Cand o doamna foloseste un astfel de obiect, acesta ii confera imaginii sale eleganta si o aura romantica. In plus, fie ca il apreciaza drept obiect functional, fie ca accesoriu la vestimentatie, pentru ca ocupa putin spatiu, il poate lua mereu in poseta. De-a lungul timpului, acest "dispozitiv" a fost confectionat din spite de os, lemn, plastic. Ele erau imbinate cu hartie, diverse tesaturi-matase, dantela, voal si ornamentate cu alte accesorii precum pene de strut sau de paun, paiete sau chiar bijuterii.
Si pentru ca evantaiul are o amprenta asiatica, e interesant sa descoperim perioada in care a fost inventat.
Originile evantaiului dateaza de mii de ani. La inceput acesta nu era pliabil, avea o forma rigida si era utilizat pentru a te racori sau a te feri de insecte. Cele mai timpurii evantaie sunt consemnate ca fiind cele din mormintele egiptene. In trecut, sclavii egipteni si servitorii erau cei care manevrau evantaiele (o frunza mare si solida sau pene carora le era atasata o coada lunga), in beneficiul celor pe care ii slujeau.
Evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost gasite in mormantul celebrului Tutankamon. In acele timpuri evantaiele constituiau un simbol regal, specific anumitor ceremonii religioase. Evantaiul este un accesoriu intalnit in istoria multor popoare: greci, romani, chinezi, azteci. In Asia erau folosite niste paravane gen evantai, iar spitele evantaiului clasic erau fabricate din bambus. Evantaiul era pentru
chinezi un indiciu si un privilegiu al statutului social. In Japonia secolului al VIII-lea a fost inventat evantaiul pliabil, atat de raspandit in zilele noastre. Aristocratii purtau evantaie din fasii subtiri de chiparos. Numarul de fasii care alcatuiau evantaiul reprezenta rangul persoanei respective. In timpul ceremoniilor speciale ale familiei regale japoneze evantaiul este nelipsit si in prezent. La un moment dat, evantaiul din metal era utilizat si ca arma. Evantaiele sunt recunoscute drept simbolurile culturale ale Asiei. In Europa ele au fost aduse de cruciati in secolul al XIII-lea si au cucerit imediat simpatia. Doamnele si domnisoarele din inalta societate nu se afisau fara evantai. In Italia, la Venetia, au fost produse primele evantaie europene.
La inceputul secolului al XX-lea evantaiul nu mai era o componenta importanta in vestimentatia unei doamne. Era suficient o singura pana de strut vopsita in culoarea rochiei. Atunci i-a fost gasit evantaiului un alt scop, de natura publicitara. In timpul Revolutiei Franceze evantaiul a fost utilizat drept suport pentru raspandirea ideilor politice.

Codul secret al evantaiului

Evantaiul a facut candva si obiectul unui cod secret prin care se putea comunica, evident, fara cuvinte. Este interesant sa descoperi intelesul anumitor gesturi. In 1797, William Cock a publicat la Londra un ghid al conversatiilor prin intermediul evantaiului: 'The Original Fanalogy'. Doar printr-o miscare a evantaiului putea fi transmisa o propozitie intreaga. In acele vremuri si femeile si barbatii aveau evantaie.

- Un evantai deschis larg: 'Asteapta-ma'
- A tine un evantai deschis in mana stanga: 'Vino si vorbeste cu mine'
- Un evantai pus pe obrazul drept: 'Da'
- Un evantai pus pe obrazul stang: 'NU'
- Un evantai inchis, langa ochiul drept: 'Cand te pot vedea?'
- Un evantai tinut langa inima: 'Te iubesc'
- Un evantai asezat la nivelul ochilor: 'Imi pare rau'
- Un evantai pe jumatate inchis, tinut pe buze: 'Ma poti saruta'
- Rasucind evantaiul in mana dreapta: 'Iubesc pe altcineva'
- Rasucind evantaiul in mana stanga: 'Suntem spionati'
- Un evantai lasat sa cada: 'Vreau sa fim prieteni'
- Iti faci aer incet: 'Sunt maritata'
- Iti faci aer repede: 'Sunt logodita'
- Inchiderea usoara a unui evantai larg deschis: 'Ma marit cu tine'