Oua incondeiate tehnica de lucru

Folosirea oualor de Paste se intalneste, in general, la toate popoarele crestine si pare sa fie o traditie simbolica a bisericii vechi.  Unii vad in amintirea oului rosu - facut dupa marturia lui Aelius Lampidus, de o gaina care apartinea rudelor imparatului Alexandru Sever – tocmai in ziua nasterii acestuia; cei mai multi insa il asociaza cu supliciul lui Iisus, fiind considerat un simbol al reinvierii lui Hristos. De aici obiceiul de a duce oua colorate la biserica, in ziua Pastelui, pentru a fi binecuvantate de preot si apoi impartite familiei sau prietenilor.  In traditia populara romaneasca se obisnuieste ca in Joia Mare (sau Joia Neagra) sa se inroseasca oua, in amintirea mortii Mantuitorului, pe cruce. Ouale incondeiate se intalnesc in toate regiunile tarii noastre, intr-o multitudine de culori si simboluri.  Pe valea Dambovitei (locul meu de bastina) la “scrierea” oualor sunt folosite stilizari ale uneltelor folosite in gospodarie (fierul plugului, grebla, tesala, pieptenele, bata ciobanului), a vegetatiei din zona de origine (floarea soarelui, pastaia de fasole, frunza de stejar) sau diferite animale din gospodarie ori insecte (coarnele berbecului, radasca, paianjenul).  Simbolurile folosite ne intaresc convingerea ca ouale incondeiate au origine precrestina, ele fiind folosite in ritualurile legate de cultul primaverii. Chiar si acum, in unele zone, ouale astfel decorate sunt atarnate in coarnele boilor care merg la arat, in crengile pomilor din livada sau in vie ca sa apere rodul de inghet si grindina sau sunt ingropate la marginea lanurilor ca sa fie granele ferite de seceta si parjol.  Simbolistica culorilor este si ea una speciala: galbenul – reprezinta lumina, viata; rosul – simbolizeaza focul, culoare asociata si cu cea a sangelui; negrul – este simbolul vesniciei.  Aceste culori le intalnim cu preponderenta si in costumul popular muntenesc.  Scrierea oualor se face cu ajutorul unui condei care se obtine dintr-un bat subtirel la capatul caruia se adauga o palnie minuscula rasucita dintr-o foita subtire de tabla de aluminiu.  Ceara de albine fierbinte este folosita pe post de “cerneala” iar culorile sunt obtinute din plante, adunate cu grija inca din vara, uscate la umbra si pastrate in pungi de hartie la loc uscat pana in joia dinaintea Pastelui, cand se pun la inmuiat in putina apa de ploaie, se fierb in bors la care am adaugat si sare de bucatarie .  Galbenul il obtinem din frunze de ceapa si de porumb, rosul din frunze de ceapa rosie si radacina de sfecla rosie rasa iar negrul din coaja de nuc si seminte de bozi.  Ouale, spalate cu putin detergent (pentru degresare) si bine limpezite, se fierb la foc mic aprox. 15 minute.  Intre timp se incalzeste ceara de albine intr-un vas metalic cu peretii nu prea inalti.  Cand devine lichida, inmuiem condeiul in ceara si incepem sa “scriem” oul.  Il impartim in doua, apoi in patru, in functie de modelul pe care vrem sa-l folosim.  Cand am terminat modelul de baza, scufundam ouale in culoare galbena (la temperature camerei, ca sa nu se topeasca ceara si sa se strice modelul).  Dupa ce culoarea s-a prins de ou (10-15 minute), scoatem ouale pe hartie absorbanta si le lasam sa se zvante.  Acoperim cu ceara toate portiunile care vrem sa ramana galbene.  Scufundam ouale in vopseaua rosie si dupa ce am obtinut nuanta dorita le lasam iar la zvantat.  In sfarsit acoperim cu ceara toate portiunile care vrem sa ramana rosii si scufundam ouale in vopseaua neagra. Toate portiunile neacoperite de ceara se vor colora in negru.  Lasam ouale din nou la zvantat apoi fiecare ou, il apropiem de o flacara destul de puternica (ca sa poata topi ceara) si cu ajutorul unei carpe curate, din bumbac, stergem ceara.  Continuam astfel pana cand oul ramane curat, fara ceara, iar desenul si culorile ies la iveala.  La final, ungem ouale cu putina slanina ca sa capete luciu.  Pozele - mai multe ca de obicei (m-a uitat Dumnezeu cu mana pe declansator) vin in completarea explicatiilor si urmaresc pas cu pas etapele modului de lucru.