Persoane interesate

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

55. Palatul de la Versailles Franţa.







Versailles a fost resedinta oficiala pentru regii Frantei intre anii 1682 si 1790. Initial a fost doar o casuta de vanatoare, construita in 1624 de Ludovic al XIII-lea. A fost extins de Ludovic al XIV-lea la inceputul anului 1669. Regele Soare l-a folosit pentru escapadele sale amoroase construind o minunata gradina in jurul palatului. Terasa care era indreptata spre gradina a fost demolata iar pe locul ei a fost conceputa Sala Oglinzilor, locul unde a fost decis destinul Europei timp de mai bine de un secol.










Apartamentul reginei are 4 camere si a fost ocupat de fiecare regina, ultima fiind Maria-Antoaneta. A suferit multe schimbari ce explica multitudinea de stiluri in contrast cu apartamentul regelui. In acest apartament, reginele au trait in afara vietii publice (toti copii regilor s-au nascut in dormitorul cel mare).
Apartamentul regelui, redecorat de cateva ori, a fost ultima oara zugravit intre 1671 si 1681 si reprezinta planete gravitand in jurul lui Apolo, Dumnezeu fiind reprezentat de soare (emblema regelui Ludovic al XIV-lea) in mitologia greaca si romana. Apartamentul are 7 camere, fiecare camera avand scopul sau:bufet, jocuri, camera de dans, camera de biliard in timpul petrecerilor date de rege.
Sala Oglinzilor, lunga de 73 de metri, lata de 10,5 metri si inalta de 12,3 metri are pe tavan pictate cateva scene din viata regelui Ludovic al XIV-lea din momentul in care a inceput domnia in anul 1661 si pana in anul 1678 cand a fost pacea din Nijmegen. Regele trecea in fiecare zi prin aceasta sala in drumul sau spre capela si spre apartament. Sala era folosita pentru a gazdui receptiile mari, nuntile regale si intalnirile intre ambasadori.









La 6 mai 1682 Regele si Curtea Regala se muta la Palatul Versailles, iar acesta devine capitala neoficiala a Frantei pana in 1715 (si din nou intre 1722 si 1789, sub Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea si iarasi intre 1871 si 1879, in timpul Comunei din Paris).

In vremea lui Ludovic al XIV-lea, palatul Versailles era cel mai mare si impunator palat regal din Europa. In aceasta epoca Palatul era deservit de 35.000 slujitori.

Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu ridicarea palatului, prin taierea de noi strazi, largi si simetrice, centrul fiind traversat de un larg bulevard (Avenue de Paris). Regele Soare atragea pe noii veniti care primeau terenuri foarte ieftin, daca respectau doua reguli: o taxa anuala (echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar) si construirea unei case in conformitate cu planul de sistematizare dar care sa nu depaseasca cota de nivel de la inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului, pentru a nu stanjeni “perspectiva regala”.

In jurul Curtii de Marmura se aflau apartamentele regale.










IMG_2240


Latura nordica gazduia apartamentele private ale regelui, care au suferit mai multe remodelari, sub supravegherea lui Charles Le Brun. Camerele din componenta apartamentelor au primit nume ale zeitatilor din mitologia greaca si romana.
Iar pe latura sudica, apartamentele reginei.




Fiecare incapere a fost bogat decorata de catre Charles Le Brun cu reliefuri de marmura colorata, piatra si lemn, picturi murale si mobiler cu intarsii din aur si argint.

Spre exterior, pe latura nordica, erau situate saloanele oficiale, in care se desfasura viata de la Curtea regala. Fiecare salon purta numele unei zeitati din Olimp.

In Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al XIV-lea.
Salon de la Guerre era impodobit cu o stucatura realizata de Antoine de Coysevox, care-l arata pe Ludovic al XIV-lea calarind victorios.
Sala Oglinzilor a fost edificata de Jules Hardouin-Mansart intre 1678 si 1684, prin unirea unor incaperi din aparatemenul Regelui, ale Reginei si o terasa.
Lunga de 73 m, lata de 11 si inalta de 13 m, si-a dobandit renumele de la cele 357 oglinzi dispuse in 17 arcade. Pe peretele opus se afla 17 ferestre tot in forma de arcada, care ofera o vedere larga spre vest, asupra Gradinilor Palatului.
Incepind cu 1681 Sala Oglinzilor a fost decorata de Charles Le Brun cu picturi alegorice care ilustrau cele mai importante momente ale celor 27 ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea. Sala Oglinzilor a fost folosita ca loc de desfasurare al marilor ceremonii oficiale, primiri ale ambasadorilor extraordinari, etc. Tot aici, In 1919, a fost ratificat Tratatul de la Versailles care punea capat Primului Razboi Mondial. In prezent este supusa unui amplu proces de restaurare.
In 1678, Mansart preia lucrarile de constructie, adauga cele doua imense aripi: sudica (destinata apartamentelor marilor nobili) si nordica, unde incepe si amenajarea unei Capele Regale (terminata in 1710).
Regele participa la slujba duminicala de la balconul capelei, in timp ce curtenii stateau la parter.
Capela Regala a fost ultima mare lucrare efectuata la Palatul Versailles, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea.
Pentru a scapa de protocolul strict de la Curtea Regala, Ludovic al XIV-lea construieste la capatul vestic al Gradinilor Palatului, Palatul Trianon (Grand Trianon), loc in care era insotit si de metresa sa, Madame de Maintenon.
In 1715 Regele-Soare moare, Curtea se muta la Paris iar palatul este abandonat, pana in 1722 cand Ludovic al XV-lea readuce administratia la Versailles si cladeste in 1762 Petit Trianon.
Ludovic al XVI-lea adauga o sala de opera, pe care o termina in 1770, la timp pentru celebrarea casatoriei sale cu Maria-Antoaneta.
In anul 1883 Regele Ludovic-Filip decide ca Palatul Versailles sa devina Muzeu de Istorie a Frantei.
Planul localitatii Versailles a fost folosit de arhitectii americani pentru sistematizarea capitalei Statelor Unite ale Americii, Washington.
Localitatea Versailles este situata la aprox. 17 km departare de centrul Parisului, in directie sud-vest si este accesibila cu mijloace auto sau trenuri RER (pana la statia Versailles Rive Gauche). Palatul este deschis pentru vizitare de marti pana duminica, vara intre orele 9 si 18 si iarna (octombrie - aprilie) intre 9 si 17.



Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Totalul afişărilor de pagină