sâmbătă, 6 octombrie 2012
vineri, 5 octombrie 2012
Arhitectura Antonio Gaudi (Antonio Gaudi)
Antoni Gaudí, numele la naştere, Antoni Placid Gaudí i Cornet (n. 25 iunie 1852 – d. 10 iunie 1926) a fost un arhitect catalan faimos atât pentru stilul său unic cât şi pentru proiectele sale puternic individualizate.
Note biografice
Antoni Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la Reus, Catalonia, dar şi-a realizat studiile şi munca sa la Barcelona în Catalonia.
Ca şi tânăr arhitect, a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele gotice şi remarcându-se prin originalitatea şi fantezia sa.
El a fost susţinut de către Eusebi Güell, un industriaş bogat, pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) care va fi înscris mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO , împreună cu alte opere ale sale ca şi Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 şi 1914).
În 1883 a început construcţia unei catedrale dedicată Sfintei Familii, Sagrada Família, finanţată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa în data de 10 iunie 1926, survenită în urma unui accident, la scurt timp după ce a fost lovit de un tramvai. Acest monument mai este şi astăzi în lucru, datorită donaţiilor din fonduri publice.
Copilărie
Născut la Reus, mai precis la Riudoms, sat situat la 4 kilometri de prima localitate menţionată, este al cincelea şi ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) şi al Antòniei Cornet i Bertran (provenind şi ea dintr-o familie de arămari). Această circumstanţă îi influenţează traiectoria profesională, după cum declară Gaudí însuşi, ajuns la bătrâneţe. Arhitectul susţine că a descoperit sensul spaţiului în atelierul tatălui său, prin ţevile ondulate pe care le manevra părintele lui.
Antoni Gaudí nu se bucura de o sănătate prea solidă. Încă din copilărie, a fost diagnosticat cu reumatism. Problemele de sănătate îl împiedicau să se joace cu alţi copii, însă îi prilejuiau numeroase plimbări, obicei pe care l-a păstrat până la sfârşitul vieţii sale. Această imobilitate la care era condamnat a fost cea care i-a oferit ocazia de a-si dezvolta simţul observaţiei şi de a descoperi, cu o mare fascinaţie, marele spectacol al naturii, principala sursă de inspiraţie pentru decoraţiunile tuturor operelor sale şi pentru soluţiile numeroaselor probleme apărute în proiecte.
Un alt aspect important al copilăriei sale, menţionat de numeroşi autori, este originea sa din Reus şi, prin extensie, din Tarasconia. Tenacitatea, caracterul puternic şi dificil reprezintă trăsături ale locuitorilor regiunii natale. Aceste calităţi i-au asigurat perseverenţa în proiectele sale atât de controversate, întrucât o mare parte a criticilor şi clienţilor săi nu vedeau cu ochi buni originaitatea din operele lui.
Cât despre fraţii săi, doi au murit la vârste fragede, respectiv la 2 şi 4 ani. Un alt frate mai mare, Francesc, a murit în anul 1876 din cauze necunoscute, puţin după ce obţinuse diploma în medicină. Moartea lui este urmată de cea a mamei. De asemenea, sora lui mai mare, Rosa, a decedat în anul 1879, lasându-şi fiica în responsabilitatea lui Gaudí, singurul frate rămas în viaţă. Ca urmare a celor întâmplate, viitorul artist s-a mutat împreună cu tatăl şi nepoata în Barcelona. Tatăl său s-a stins din viaţă în anul 1906 la vârsta de 93 de ani, iar nepoata sa, având o sănătate precară, a murit în anul 1912 la vârsta de 36 de ani.
Bibliografie: Broşura "Gaudí", Editorial Escudo de Oro (traducere din limba franceză)
Educaţie
Din punct de vedere academic, Antoni Gaudí nu era un elev eminent, însă din contră, era un excelent desenator şi multe din lucrările sale universitare demonstrau deja o creativitate ieşită din comun. Găsea cele mai potrivite soluţii la problemele de arhitecutră găsite în cărţi şi dovedea aceeaşi iscusinţă la începutul carierei sale (obligat să muncească pentru a se întreţine, dar şi pentru a învăţa meseria), lucrând ca ucenic la diverşi arhitecţi. Titlul de arhitect l-a obţinut în 1878, un an important de altfel în viaţa sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societăţii Cooperative "Obrera Mataronese"; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; Manuel Vicens îi cere să proiecteze prima sa casă; îl întâlneşte pe Eusebi Güell i Bacigalupi (1846-1918), care urmează să-i devină protector.
În paralel, Gaudí participa la acte şi reuniuni catalane cu caracter anticlerical, deşi dobândea pe zi ce trecea o mentalitate din ce în ce mai religioasă."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)