Versailles a fost resedinta oficiala pentru regii Frantei intre anii 1682 si 1790. Initial a fost doar o casuta de vanatoare, construita in 1624 de Ludovic al XIII-lea. A fost extins de Ludovic al XIV-lea la inceputul anului 1669. Regele Soare l-a folosit pentru escapadele sale amoroase construind o minunata gradina in jurul palatului. Terasa care era indreptata spre gradina a fost demolata iar pe locul ei a fost conceputa Sala Oglinzilor, locul unde a fost decis destinul Europei timp de mai bine de un secol.
Apartamentul reginei are 4 camere si a fost ocupat de fiecare regina, ultima fiind Maria-Antoaneta. A suferit multe schimbari ce explica multitudinea de stiluri in contrast cu apartamentul regelui. In acest apartament, reginele au trait in afara vietii publice (toti copii regilor s-au nascut in dormitorul cel mare). Apartamentul regelui, redecorat de cateva ori, a fost ultima oara zugravit intre 1671 si 1681 si reprezinta planete gravitand in jurul lui Apolo, Dumnezeu fiind reprezentat de soare (emblema regelui Ludovic al XIV-lea) in mitologia greaca si romana. Apartamentul are 7 camere, fiecare camera avand scopul sau:bufet, jocuri, camera de dans, camera de biliard in timpul petrecerilor date de rege.
Sala Oglinzilor, lunga de 73 de metri, lata de 10,5 metri si inalta de 12,3 metri are pe tavan pictate cateva scene din viata regelui Ludovic al XIV-lea din momentul in care a inceput domnia in anul 1661 si pana in anul 1678 cand a fost pacea din Nijmegen. Regele trecea in fiecare zi prin aceasta sala in drumul sau spre capela si spre apartament. Sala era folosita pentru a gazdui receptiile mari, nuntile regale si intalnirile intre ambasadori.
La 6 mai
1682 Regele si Curtea Regala se muta la Palatul Versailles, iar
acesta
devine capitala neoficiala a Frantei pana in 1715 (si din nou intre 1722
si 1789, sub Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea si
iarasi intre 1871 si 1879, in timpul Comunei din Paris).
In vremea lui Ludovic al XIV-lea, palatul
Versailles era cel mai mare si impunator palat regal din Europa. In
aceasta epoca Palatul era
deservit de 35.000 slujitori.
Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu
ridicarea
palatului, prin taierea de noi strazi, largi si simetrice,
centrul fiind traversat de un larg bulevard (Avenue de Paris).
Regele Soare atragea pe noii veniti care primeau terenuri foarte ieftin, daca
respectau doua reguli: o taxa anuala (echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar)
si construirea unei case in conformitate cu planul de sistematizare dar care sa
nu
depaseasca cota de nivel de la
inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului,
pentru a nu stanjeni “perspectiva regala”.
In jurul Curtii de Marmura se aflau apartamentele
regale.
Latura nordica gazduia apartamentele private ale regelui,
care au suferit mai multe remodelari, sub supravegherea lui
Charles Le Brun. Camerele din componenta apartamentelor au primit nume ale
zeitatilor din mitologia greaca si romana.
Iar pe latura sudica, apartamentele reginei.
Fiecare incapere a fost bogat
decorata de catre Charles Le Brun cu
reliefuri de
marmura colorata, piatra si lemn, picturi murale si mobiler cu intarsii
din aur si argint.
Spre exterior, pe latura nordica, erau situate saloanele
oficiale, in care se desfasura viata de la
Curtea regala. Fiecare salon purta numele unei zeitati din Olimp.
In Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al
XIV-lea.
Salon de la Guerre era impodobit cu o
stucatura realizata de Antoine de
Coysevox, care-l arata pe Ludovic al XIV-lea calarind victorios.
Sala Oglinzilor a fost
edificata de
Jules Hardouin-Mansart intre 1678 si 1684, prin unirea unor incaperi din
aparatemenul Regelui, ale Reginei si o terasa.
Lunga de 73 m, lata de 11 si
inalta de
13 m, si-a dobandit renumele de la cele 357 oglinzi dispuse in
17 arcade. Pe peretele opus se afla 17
ferestre tot in forma de arcada, care ofera o vedere larga
spre vest, asupra Gradinilor Palatului.
Incepind cu 1681 Sala Oglinzilor a fost
decorata de Charles Le Brun cu picturi
alegorice care ilustrau cele mai importante momente ale celor 27 ani de domnie
ai lui Ludovic al XIV-lea. Sala Oglinzilor a fost folosita ca loc de desfasurare
al marilor ceremonii oficiale, primiri ale ambasadorilor extraordinari, etc. Tot
aici, In 1919, a fost ratificat Tratatul de la Versailles care punea capat
Primului Razboi Mondial. In prezent este supusa unui amplu proces de
restaurare.
In 1678, Mansart preia lucrarile de
constructie, adauga cele doua imense aripi: sudica (destinata
apartamentelor marilor nobili) si nordica, unde incepe si amenajarea unei Capele
Regale (terminata in 1710).
Regele participa la slujba duminicala de la
balconul capelei, in timp ce curtenii stateau la parter.
Capela Regala a fost ultima mare lucrare efectuata
la Palatul
Versailles, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea.
Pentru a scapa de protocolul strict de la
Curtea Regala, Ludovic al XIV-lea construieste la capatul vestic al
Gradinilor Palatului, Palatul
Trianon (Grand Trianon), loc in care era insotit si de metresa
sa, Madame
de Maintenon.
In 1715 Regele-Soare moare, Curtea se muta la Paris
iar palatul
este abandonat, pana in 1722 cand Ludovic al XV-lea readuce
administratia la Versailles si cladeste in 1762 Petit Trianon.
Ludovic al XVI-lea adauga o sala de opera,
pe care o termina in 1770, la timp pentru celebrarea casatoriei sale cu
Maria-Antoaneta.
In anul 1883 Regele Ludovic-Filip decide
ca Palatul Versailles sa devina
Muzeu de
Istorie a Frantei.
Planul localitatii Versailles a fost folosit de
arhitectii americani pentru sistematizarea capitalei Statelor Unite ale
Americii, Washington.
Localitatea Versailles este situata la aprox. 17
km
departare de centrul Parisului, in directie
sud-vest si este accesibila cu mijloace auto sau trenuri RER (pana la statia
Versailles Rive Gauche). Palatul este deschis
pentru vizitare de marti pana duminica, vara intre
orele 9 si 18 si iarna (octombrie - aprilie) intre 9 si 17.
|