56. Registan Samarkand, Uzbekistan

Samarkand a fost cunoscut de vechii greci sub denumirea de "Marakanda" cu 1400 de ani i.e.n., renumit fiind pentru câmpia roditoare "Zarashon" numită de greci "Polytimetos". A fost întemeiat de perși, având o pondere economică importantă in provincia Ahemenid. Înflorirea economică a orașului se datorează așezării geografice favorabilă comerțului (situat la nord de drumul comercial "Drumul Mătăsii"). În anul 329 î.Hr cetatea este cucerită de Alexandru cel Mare. Sub stăpinirea musulmană dezvoltarea orașului este rapidă, mai ales sub domnia persană a dinastiei Samanizilor. Mongolii sub conducerea lui Ginghis Han distrug orasul în anul 1220. Sub domnia hanului mongol Timur Lenk, Samarkand devine capitala imperiului acestuia. În anul 1868, sub administrație rusească, orașul va fi integrat în Turkistan. În 1925 orașul devine capitala Uzbekistanului, capitala fiind mutată mai tarziu (1930) la Tașkent.   Acesata a fost una dintre cele mai bune universităţi din Orientul musulman în secolul al XV. În secolul al XVII conducătorul Samarkand Yalangtush Bakhodur a ordonat construcţia Dor Sher (madrasah "tigru") şi Kori Tillya (tradus ca "imbracat in aur.") În Tillya Corey a facut pe lângă clase,  de asemenea, si moschee.  Armonia   formelor mari şi mici, designul elegant al mozaicurilor, claritatea   simetriei - toate acestea  pun Madrassul într-unul  dintre cele mai bune monumente arhitecturale din Samarkand.

55. Palatul de la Versailles Franţa.

Versailles a fost resedinta oficiala pentru regii Frantei intre anii 1682 si 1790. Initial a fost doar o casuta de vanatoare, construita in 1624 de Ludovic al XIII-lea. A fost extins de Ludovic al XIV-lea la inceputul anului 1669. Regele Soare l-a folosit pentru escapadele sale amoroase construind o minunata gradina in jurul palatului. Terasa care era indreptata spre gradina a fost demolata iar pe locul ei a fost conceputa Sala Oglinzilor, locul unde a fost decis destinul Europei timp de mai bine de un secol. Apartamentul reginei are 4 camere si a fost ocupat de fiecare regina, ultima fiind Maria-Antoaneta. A suferit multe schimbari ce explica multitudinea de stiluri in contrast cu apartamentul regelui. In acest apartament, reginele au trait in afara vietii publice (toti copii regilor s-au nascut in dormitorul cel mare). Apartamentul regelui, redecorat de cateva ori, a fost ultima oara zugravit intre 1671 si 1681 si reprezinta planete gravitand in jurul lui Apolo, Dumnezeu fiind reprezentat de soare (emblema regelui Ludovic al XIV-lea) in mitologia greaca si romana. Apartamentul are 7 camere, fiecare camera avand scopul sau:bufet, jocuri, camera de dans, camera de biliard in timpul petrecerilor date de rege. Sala Oglinzilor, lunga de 73 de metri, lata de 10,5 metri si inalta de 12,3 metri are pe tavan pictate cateva scene din viata regelui Ludovic al XIV-lea din momentul in care a inceput domnia in anul 1661 si pana in anul 1678 cand a fost pacea din Nijmegen. Regele trecea in fiecare zi prin aceasta sala in drumul sau spre capela si spre apartament. Sala era folosita pentru a gazdui receptiile mari, nuntile regale si intalnirile intre ambasadori. La 6 mai 1682 Regele si Curtea Regala se muta la Palatul Versailles, iar acesta devine capitala neoficiala a Frantei pana in 1715 (si din nou intre 1722 si 1789, sub Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea si iarasi intre 1871 si 1879, in timpul Comunei din Paris). In vremea lui Ludovic al XIV-lea, palatul Versailles era cel mai mare si impunator palat regal din Europa. In aceasta epoca Palatul era deservit de 35.000 slujitori. Localitatea Versailles a fost sistematizata, odata cu ridicarea palatului, prin taierea de noi strazi, largi si simetrice, centrul fiind traversat de un larg bulevard (Avenue de Paris). Regele Soare atragea pe noii veniti care primeau terenuri foarte ieftin, daca respectau doua reguli: o taxa anuala (echivalent astazi cu circa 1 Euro/hectar) si construirea unei case in conformitate cu planul de sistematizare dar care sa nu depaseasca cota de nivel de la inaltimea Curtii de Marmura din fata palatului, pentru a nu stanjeni “perspectiva regala”. In jurul Curtii de Marmura se aflau apartamentele regale. Latura nordica gazduia apartamentele private ale regelui, care au suferit mai multe remodelari, sub supravegherea lui Charles Le Brun. Camerele din componenta apartamentelor au primit nume ale zeitatilor din mitologia greaca si romana. Iar pe latura sudica, apartamentele reginei. Fiecare incapere a fost bogat decorata de catre Charles Le Brun cu reliefuri de marmura colorata, piatra si lemn, picturi murale si mobiler cu intarsii din aur si argint. Spre exterior, pe latura nordica, erau situate saloanele oficiale, in care se desfasura viata de la Curtea regala. Fiecare salon purta numele unei zeitati din Olimp. In Salonul lui Apollo se afla sala tronului lui Ludovic al XIV-lea. Salon de la Guerre era impodobit cu o stucatura realizata de Antoine de Coysevox, care-l arata pe Ludovic al XIV-lea calarind victorios. Sala Oglinzilor a fost edificata de Jules Hardouin-Mansart intre 1678 si 1684, prin unirea unor incaperi din aparatemenul Regelui, ale Reginei si o terasa. Lunga de 73 m, lata de 11 si inalta de 13 m, si-a dobandit renumele de la cele 357 oglinzi dispuse in 17 arcade. Pe peretele opus se afla 17 ferestre tot in forma de arcada, care ofera o vedere larga spre vest, asupra Gradinilor Palatului. Incepind cu 1681 Sala Oglinzilor a fost decorata de Charles Le Brun cu picturi alegorice care ilustrau cele mai importante momente ale celor 27 ani de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea. Sala Oglinzilor a fost folosita ca loc de desfasurare al marilor ceremonii oficiale, primiri ale ambasadorilor extraordinari, etc. Tot aici, In 1919, a fost ratificat Tratatul de la Versailles care punea capat Primului Razboi Mondial. In prezent este supusa unui amplu proces de restaurare. In 1678, Mansart preia lucrarile de constructie, adauga cele doua imense aripi: sudica (destinata apartamentelor marilor nobili) si nordica, unde incepe si amenajarea unei Capele Regale (terminata in 1710). Regele participa la slujba duminicala de la balconul capelei, in timp ce curtenii stateau la parter. Capela Regala a fost ultima mare lucrare efectuata la Palatul Versailles, sub domnia lui Ludovic al XIV-lea. Pentru a scapa de protocolul strict de la Curtea Regala, Ludovic al XIV-lea construieste la capatul vestic al Gradinilor Palatului, Palatul Trianon (Grand Trianon), loc in care era insotit si de metresa sa, Madame de Maintenon. In 1715 Regele-Soare moare, Curtea se muta la Paris iar palatul este abandonat, pana in 1722 cand Ludovic al XV-lea readuce administratia la Versailles si cladeste in 1762 Petit Trianon. Ludovic al XVI-lea adauga o sala de opera, pe care o termina in 1770, la timp pentru celebrarea casatoriei sale cu Maria-Antoaneta. In anul 1883 Regele Ludovic-Filip decide ca Palatul Versailles sa devina Muzeu de Istorie a Frantei. Planul localitatii Versailles a fost folosit de arhitectii americani pentru sistematizarea capitalei Statelor Unite ale Americii, Washington. Localitatea Versailles este situata la aprox. 17 km departare de centrul Parisului, in directie sud-vest si este accesibila cu mijloace auto sau trenuri RER (pana la statia Versailles Rive Gauche). Palatul este deschis pentru vizitare de marti pana duminica, vara intre orele 9 si 18 si iarna (octombrie - aprilie) intre 9 si 17.

54.Acropole şi Parthenon Atena, Grecia.

Atena, capitala Greciei cu o populatie de peste 3 milioane de locuitori este unul dintre cele mai vizitate orase ale tarii. Oras-stat in antichitate, un adevarat centru al artei si filosofiei, Atena de astazi este centrul cultural, politic, economic, financiar si industrial al Greciei. Ea a fost initial locuita in urma cu 6000 de ani de locuitori ce s-au instalat pe marea stanca a Acropolei sau orasul de sus cum ii spun grecii. Atena a fost declarata capitala statului elen in 1834.Orasul este inchinat zeitei Atena (de la numele careia provine si numele orasului) zeita intelepciunii, una dintre cele mai mari divinitati grecesti. Fiica lui Zeus si a lui Metis, Atena era o adevarata razboinica infatisata cu coif, sulita si egida. Se spune ca ea a castigat cetatea prin daruirea maslinului ce avea sa asigure prosperitate locuitorilor. Numita de greci Pallas Athena sau simplu, Atena, zeita era considerata protectoarea artelor, mestesugurilor, literaturii si agriculturii. Acropole inseamna orasul de sus si asta pentru ca in antichitate din motive de siguranta si pentru a putea fi aparat mai usor centrul orasului era construit pe o culme, pe un deal sau in partea cea mai ridicata a orasului. Provenit din cuvintele grecesti”acro”-varf si “polis”-oras,Acropole in lumea antica puteau fi intalnite si Micene Tirint sau Corint dar de departe Acropola Atenei a fost si va ramane acea citadela situata pe o inaltime muntuasa care a influentat multe din evenimentele politice,sociale si culturale ale lumii antice si nu numai. In istoria zbuciumata a Greciei se scrie si despre o greva a femeilor din Lysistrata,care s-au inchis in cetate in semn de protest fata de plecarea barbatilor in razboiul cu Sparta. Pentru a-i convinge sa renunte i-au lipsit de toate placerile. Pasionatii de istorie care ajung la Atena nu pot exclude din programul vizitei Acropole. De fapt, cei mai multi vin chiar pentru asta. Localnicii si cei care au mai vizitat Grecia ii sfatuiesc pe turisti sa vina la Acropole dimineata devreme sau seara.Motivul este foarte simplu : din cauza climatului temperaturile devin insuportabile in timpul zilei, zapuseala impiedicand-i pe norocosii ajunsi aici sa se bucure de toata frumusetea arhitecturala si istorica a unuia dintre cele mai importante situri arheologice. Asezat pe o stanca la o inaltime de aproximativ 150 m deasupra nivelului marii si 80 de metri altitudine deasupra orasului, Acropole a fost realizat in timpul "secolului de aur" al lui Pericle (sec.V i.Hr.) de un stralucit colectiv de arhitecti si sculptori, al carui coordonator a fost celebrul Fidias (considerat astazi cel mai mare sculptor al Greciei). Prima data Acropole a fost locuit in perioada neolitica. In perioada arhaica (650-480 I.C.) s-a instaurat in acest loc cultul zeitei Atena, dupa cum arata numeroasele insemnari de pe cladiri sau bazoreliefuri decorative. In timpul perioadei clasice au fost ridicate cele 3 temple importante: Parthenon, Erechtheion si Templul lui Nike. Parthenon Este cel mai important si mai cunoscut monument al civilizatiei vechi grecesti, fiind deseori considerat simbolul Greciei. Templul a fost ridicat in stil doric din marmura de Pentelikon, pe locul fostei Hecatombe, pe o fundatie de calcar cu un terasament de patru trepte. Construit in 15 ani dupa proiectele lui Fidias, Ictinos si Callicrates, are o suprafata cu o lungime de 69,5 metri si o latime de 30,88 metri, marginita de 46 de coloane dorice cu o inaltime de 10,6 metri. Pentru acest templu a creat Fidias statuia criseelefantina a zeitei Atena, inalta de 12 metri, realizata din lemn poleit cu aur si imbracata in placi de fildes, statuie astazi disparuta. Templul prezinta 92 de metope, infatisând scene de lupta cu zei, giganti, centauri, amazoane, greci si troieni, multe statui in marime naturala. De altfel, Fidias a fost insarcinat de Pericle sa se ocupe personal de toate decoratiile templului, in special de sculpturi. O buna parte din acestea, in special basoreliefuri, reproduc scene din viata zeitei Atena, de la nasterea ei, pâna la cearta cu Poseidon, pentru a capata dreptul de a fi ocrotitor al orasului.In secolul V d.Ch. Parthenonul a fost transformat in biserica crestina, apoi in moschee, când Atena a fost ocupata de turci si in cele din urma a fost folosit ca depozit de munitie. In 1687 a fost distrus de o explozie, ramânând doar scheletul. La inceputul secolului al XIX-lea, majoritatea sculpturilor au fost duse la Londra de catre ambasadorul Marii Britanii, Lordul Egin, dar din elementele ramase grecii au reusit in secolul urmator sa reconstituie templul astfel incât sa ramâna emblema orasului Erechtheion Templul Erechtheion este un templu construit in stil ionic. Partea sa principala este impartita in doua sectiuni, dedicate venerarii celor 2 zeitati principale din Attica: Athena si Poseidon. Fiind celebru prin coloanele sale, celebra "Loja a Cariatidelor", Erecthionul alaturi de Partenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe Acropole. Inlocuite cu copii fidele, "caritidele" originale (doar doua dintre ele) pot fi admirate in muzeul acropolei. Aici mai pot fi admirate, pe langa statui si fragmente de marmura ce apartineau templelor de odinioara, si cateva capodopere ale lui Fidias si ale elevilor sai, lucrari descoperite printre pietrele Partenonului si Erechteionului. Templul lui Nike Construit tot in stil ionic, templul este dedicat zeitei Atena Nike. Pe una din cele 4 fete ale sale (fata estica) se regaseste un bazorelief descriind o conferinta a zeilor, in timp ce pe celelalte 3 sunt scene din diverse batalii. Mai jos de Acropole se gaseste Teatrul Herod Atticus construit de catre romani si folosit astazi ca loc de desfasurare a concertelor de muzica clasica sau spectacole de balet. La distanta mica de acesta poate fi vazut si Teatrul lui Dionysios, primul teatru din piatra, modificat ulterior de catre romani pentru a fi folosit ca arena pentru luptele gladiatorilor. Cu nici 200 de ani in urma, pe Acropole existau inca locuinte, astazi zona fiind destinata strict turismului.      Acropole din Atena face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO inca din anul 1987 si a fost participanta a finalei„cele 7 minuni ale lumii moderne”

53. oraşului Florenţa, Italia

Se spune ca, in fiecare an, doctorii trateaza nenumarate cazuri de “sindrom Stendhal”, o boala ce poarta numele celebrului scriitor francez care, uimit de grandoarea orasului, a suferit o depresie puternica. Veti gasi in Florenta urme ale civilizatiilor romane si etrusce, dar epoca in care orasul s-a dezvoltat cel mai mult a fost Renasterea. Perioada de stralucire maxima a Florentei a fost in secolele XIV - XV, mai ales pe timpul lui Lorenzo Il Magnifico, membru al familiei Medici, care i-a adus la curtea lui pe Brunelleschi (un maestru al arhitecturii renascentiste), pe Boticelli, Masaccio, Donatello, Michelangelo si Leonardo da Vinci. Va trebuie macar o zi numai pentru a va plimba prin centrul istoric al orasului. Incepeti cu Domul, care are 500 de ani vechime si este al treilea ca marime din lume, dupa catedrala St. Peter din Roma si St. Paul din Londra. Aici puteti admira usile de bronz ale lui Ghiberti, aflate la Museo dell Opera del Duomo, cupola maiestuasa a domului lucrata de Brunelleschi si turnul cu clopot al lui Giotto. Ziua nu poate fi incheiata decat la Galleria degli Uffizi, unde majoritatea turistilor nu se pot dezlipi de Nasterea lui Venus, semnata de Boticelli. Galleria Uffizi are 45 de camere si 1.600 de tablouri. Traseul celei de-a doua zi incepe cu Galleria dell Accademia, unde se afla statuia lui David, lucrata de Michelangelo, continua cu frescele superbe din Cappela dei Magi din Palatul Medici si se termina la podul Ponte Vecchio peste raul Arno, vechi de 500 de ani, de unde puteti admira apusul soarelui. In a treia zi, vizitati cartierul Oltrarno, unde aveti ocazia sa admirati splendoarea Palatului Pitti (resedinta familiei Medici), gradinile Boboli, dar si magazinele de antichitati din zona. Palatul Pitti, cel mai mare din Florenta, a fost construit de familia Pitti in 1460 si vandut mai tarziu familiei Medici, care l-a modificat. In prezent, adaposteste mai multe muzee, cel mai vizitat fiind Galleria Palatina, ale carei camere sunt exact asa cum le-a lasat familia Medici. Nu trebuie sa ratati nici Santa Croce, cea mai mare biserica franciscana din lume, cunoscuta mai degraba pentru faptul ca aici se odihnesc Galileo, Michelangelo si multi alti artisti celebri. Insa Florenta a fost descoperita de catre straini abia in secolul al-XVIII-lea, devenind o mecca a milioanelor de turisti care vin aici in fiecare an, atrasi de eleganta palatelor sale, de bogatia artistica si culturala si, evident, de apusul soarelui peste raul Arno. Florenta este doar o mica parte din cea mai frumoasa regiune a Italiei, Toscana, renumita pentru peisajele, vinurile si bucataria traditionala. Ce-ar trebui sa mai vedeti in Toscana? Montecatini Terme, una din cele mai vechi si mai cunoscute statiuni din Europa. Mergeti apoi in Pisa, pentru a admira Turnul Inclinat, iar dupa aceea la Siena, unul din cele mai fascinante orase medievale din Italia. Toscana este cea mai cunoscuta regiune din Italia in materie de vinuri, iar cu siguranta cel mai bun vin este Chianti. Pentru straini, vinul de Chianti se leaga de Toscana in acelasi mod in care gondolele se leaga de Venetia. Cea mai buna modalitate pentru a aprecia Toscana la adevarata ei valoare este sa mergeti cu masina prin regiune. Din cauza luptelor vesnice dintre orasele-stat din Toscana, acestea au fost construite cu o singura grija: apararea. Zidurile imense de altadata constituie acum bariere pentru masini, astfel incat centrul vechi sa ramana o zona pietonala. Dar iata care sunt cele mai atragatoare orase din Toscana, cu exceptia Florentei, bineinteles. Cortona, cu pietele ei patrate si peisajele de la periferie, este orasul de deal caracteristic regiunii. Pienza este un mini-Vatican creat de Papa Pius al II-lea. San Gimignano este un Manhattan al Renasterii, cu turnurile sale pana la cer, o priveliste senzationala noaptea. Siena este un oras vechi, plin de studenti, unde toate strazile duc in Il Campo, catalogata de Montaigne drept cea mai frumoasa piata din lume.

52.Marea Moschee Hassan al II-lea Casablanca, Maroc.

Marea Moschee Hassan al II-lea, a fost construită sub domnia regelui Hassan al II-lea în 1993. Aceasta este situată în Casablanca. Înălţimea  minaretelor moscheei este de 200 de metri. Este cea mai înaltă structură religioasă din lume.Minaretele sunt la  30 de metri deasupra faimoasei piramide  a lui Keops şi la 40 de metri  Catedrala Sf. Petru. În acelaşi timp, în moscheea lui Hassan al II-lea, pot sta 20 de mii de credincioşi să se roage şi alte 80 mii - în piaţa de lângă. Costul total al construcţiei a fost de aproximativ 800 milioane dolari. Şi acestea au fost donaţii ale credincioşilor. Moscheea Hassan al II-lea - una dintre putinele cladiri religioase din Maroc, care au permis non-musulmani. În interior sala este decorată cu rugăciuni pe 78 de coloane de granit roz iar etajele sunt acoperite cu dale de marmură, aur şi verde onix, etajul este încălzit în timpul iernii, şi partea centrală a acoperişului poate fi mutat în afară. După  plata a 100 de dirhami (circa 10 dolari SUA), oricine poate ajunge în interiorul moscheei  să facă fotografii. De asemenea, este demn de remarcat faptul că arhitectul moscheei - francezul Michel Pins - nu a fost  musulman.