Arta din sticlă

Florile pasiunii Aceste flori reprezintă frumuseţea, bucuria şi perfecţiunea naturii.

Undo edits Părţi folosite: Părţile de deasupra (flori, frunze, şi tulpina) sunt folosite în scopuri medicinale. Utilizare şi indicaţii medicinale: Un studiu recent cuprinzând 36 barbati şi femei diagnosticaţi cu tulburări de anxietate a descoperit ca floarea pasiuni este eficientă ca remediu anti-stres luată timp de o lună consecutiv. Un alt studiu cuprinzând de data aceasta 91 de persone cu tulburări de anxietate a arătat că un produs european naturist conţinând floarea pasiunii şi alte plante cu efect calmant reduc significant simptomele comparat cu placebo. Floarea pasiunii poate de asemenea să uşureze neliniştea şi nervozitatea dependenţilor de heroina. Într-un studiu recent cuprinzând 65 de dependenţi de heroina , cei care au primit floarea pasiunii împreună cu medicamentaţia standard de detoxifiere au avut mai puţine senzaţii de nelinişte, faţă de cei care au primit doar medicamentaţia.    Disponibilitati: Preparatele din floarea pasiunii sunt făcute din flori proaspete şi uscate şi alte părţi aeriene ale plantei. Lăstarii florali, ce cresc la 10-15 cm de la pământ, sunt recoltaţii după ce primele fructe s-au maturizat. Planta este prezentă în următoarele forme: infuzii, ceai, extract lichid, tincturi. Administrare Pentru copiii: Se va administra în funcţie de greutatea copilului. Cele mai multe doze pentru adulţi sunt calculate la media de greutate de 70 kg. Deci daca un copil cântăreşte între 20 şi 25 de kg , doza potrivită de floarea pasiunii ar fi un sfert din doza adultului. Adulţi: Infuzie: între 2 şi 5 grame de planta uscata , de 3 ori pe zi. Sirop: (1: 1 în 25 % alcool) : 10 până la 30 picaturi de trei ori pe zi. Tinctura: (1: 5 în 45 % alcool) între 10 ţi 60 picaturi , de 3 ori pe zi.  Precauţii: Folosirea ierburilor este o practica veche, care întăreşte corpul şi vindecă boala. Ierburile conţin totuşi substanţe active care pot declanşa efecte secundare , interacţionând cu alte plante, suplimente sau medicamente. Din aceste motive, ierburile ar trebui luate cu grijă, şi de preferinţă sub supraveghere medicală. In general floarea pasiuni este considerată sigură si netoxică. Totuşi au fost cazuri izolate de reacţii adverse asociate cu această plantă: greaţa, voma, ameţeală, şi bătăi rapide de inimă sunt printre reacţiile adverse raportate.  Posibile interacti: Un studiu pe animale a demonstrat ca floarea pasiunii măreşte efectul pentobarbitalului, un medicament folosit pentru tratarea insomniilor şi a tulburărilor. Grija este recomandată la administrarea florii pasiunii împreună cu sedativele pentru că e posibil ca planta să crească efectul acestora.        Floarea pasiunii şi-a pierdut de  mult timp simbolurile sale sacre.În Europa, floarea pasiunii introdusă în secolul al XVII. şi- a câştigat rapid popularitatea . Dar moda este nestatornic. Uneori, interesul în el diminuat, dar în cele din urmă a fost reluată din nou. Botanişti britanici au văzut înflorit Passiflora exemplu, în 1629 picturi multor artişti celebri din secolele XVII-XIX-lea. Passiflora flori sunt adesea portretizat - aşa a fost "în vogă".  .                 Există aproximativ 500 de specii de fructul pasiunii, multe dintre ele sunt cultivate în scopuri decorative.       Este cultivată în Australia, America de Sud şi Africa de Sud din cauza florilor frumos  parfumate, fructelor comestibile , frunzelor    medicinale şi rizomilor. Floarea pasiunii este foarte răspândită în Israel   .

58. Mont Saint-Michel Normandia, Franţa.

Mont Saint-Michel (în franceză pentru "munte Sfântul Mihail") - este o mica insula stancoasa,  transformată într-o cetate   pe coasta de nord-vest a Franţei. Ea este putin locuită datorită celor trei formaţiuni  de granit :  golful Saint-Michel (Mont Saint-Michel, Mont Dol şi Tomblen). Oraşul de pe insulă există de 709 ani. Are în prezent 80 de locuitori. Din 1879 insula este legata de continent printr-un drum pietruit.Insula este o formaţiune granit cu dimensiuni de 930 m în diametru şi o înălţime de 92 m deasupra nivelului mării. Mont Saint-Michel este faimoasa Benedictine Abbey, construită în secolele XI-XIV. Abbey are o suprafaţă de aproximativ 55 000 km pătraţi. m.  Abbey este încă folosită, în ea se află aproximativ 50 de călugări benedictini.   Astazi este un loc de pelerinaj. Abbey atrage turişti din toată lumea ca o legenda vie, după bătălia biblică a Arhanghelului Mihail, cu Satana în chip de dragon, conform legendei. Mont Saint-Michel este, de asemenea, menţionată în legendele regelui Arthur.         În prima jumătate a secolului al X.normanzii au cucerit peninsula Kotenten (Cotentin), iar insula a devenit  un important punct strategic de la frontiera cu Bretania. La acea vreme, biserica  a fost construită în stil doromanskom. Timp de mulţi ani pe insula,  se faceau raiduri repetate de catre Vikingi. Setea de putere si dorinta de cucerire   mănăstirii a început în timpul Războiului de o sută de ani ". Englezii au asediat abaţia 1424 - 1434, dar nu au putut să profite de  insula. Oraşul, cu toate acestea, a fost aproape complet distrus. Cu toate acestea, încă de la mijlocul secolului al XV-lea. Abbey a început să primeasca din nou pelerini. Dar, în ciuda acestui fapt, şi cu privire la finalizarea construcţiei, în 1520, clădirea centrală,  si in timpul Revoluţiei Franceze a fost aproape pustie.Mănăstirea a fost închisă (călugării au revenit pe insula numai în 1866), şi până la 1863 insula a fost folosita ca  închisoare   Mont Saint-Michel este atracţia turistică cea mai populară din Normandia. În fiecare an, insula este vizitată de 3,5 milioane de persoane. În Franţa, Mont Saint-Michel este inferior în popularitate fata de  Turnul Eiffel şi Versailles.  În timpul mareelor la cetate se poate ajunge  doar cu barca.  La reflux puteţi ajunge la cetate pe uscat.

57. Big Ben si Westminster Palace Londra, Regatul Unit.

Westminster Palace - o clădire de pe Tamisa, în London Borough of Westminster. Aici există reuniuni ale Parlamentului britanic: Camera Lorzilor şi Camera Comunelor. Iniţial (până la 1529) a servit ca sediu capital a regilor Angliei. După un incendiu în 1834, palatul a fost construit din nou în stil neo-gotic.   Plin de incarcatura istorica si atractie pentru milioane de turisti in fiecare an, Palatul Westminster este inclus de UNESCO in programul World Heritage Sites, impreuna cu Biserica Sf. Margareta si Abatia Westminster, cu care se invecineaza. Abatia Westminster a fost construita in secolul al XI-lea de catre Eduard The Confessor. Cladirea este locul ceremoniilor regale, nu mai putin de 38 de incoronari desfasurandu-se aici. Tot aici au avut loc, in 1997, funerariile printesei Diana. Actualul ansamblu al Palatului Westminster este varianta reconstruita intre anii între 1837 si 1860, în stil neogotic, dupa ce incendiul devastator din 1834 a distrus aproape total vechiul parlament britanic, construit de William II la sfarsitul secolului al XI-lea. Cu o forma aproximativ rectangulara, Palatul Parlamentului se intinde pe o suprafata de peste 30 000 de metri patrati. El este flancat de doua turnuri inalte de aproximativ o suta de metri, Victoria Tower si celebrul turn cu ceas, Big Ben.  Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859     Big Ben a fost cel mai mare ceas cu patru fețe din lume, fiind depășit între timp de Turnul cu ceas Allen-Bradley din Milwaukee, Wisconsin. Acest ceas însă nu are clopot, deci ceasul din Westminster încă este cel mai mare ceas cu patru fețe și clopot din lume. Ceasul și fețele sale au fost proiectate de Augustus Pugin. Fețele sunt fixate într-un cadru de fier cu diametrul de 7 m, care susține 312 bucăți de sticlă de opal. Unele din bucățile de sticlă pot fi înlăturate pentru inspectarea brațelor. Cadrul fiecărei fețe este aurit. La baza fiecărei fețe este gravată inscripția în latină: DOMINE SALVAM FAC REGINAM NOSTRAM VICTORIAM PRIMAM                                                    care se traduce Doamne, apără pe a noastră regină Victoria Întâia. Ceasul este celebru pentru acuratețea sa. Mecanismul său a fost proiectat de avocatul și ceasornicarul amator Edmund Beckett Denison, și de George Airy, Astronomul Regal. Lucrările de construcție au fost încredințate ceasornicarului Edward John Dent; după moartea sa în 1853, fiul său vitreg Frederick Dent i-a dus munca la bun sfârșit, în 1854.Întrucât turnul a fost terminat abia în 1859, Denison a avut timp să facă experimente: în loc să folosească un regulator și un remontoar, așa cum fusese inițial proiectat ceasul, Denison a inventat regulatorul gravitațional dublu cu trei picioare. Acest regulator dă cea mai bună separare între pendul și mecanismul ceasului. Pendulul este instalat într-o cutie închisă ermetic aflată sub camera ceasului. Ea are 3,9 m lungime, cântărește 300 kg și bate la fiecare 2 secunde. Mecanismul ceasului dintr-o cameră de sub ea cântărește 5 tone. Deasupra pendulului este o mică stivă de monezi vechi britanice de un penny; ele sunt puse acolo pentru ajustarea orei ceasului. Adăugarea unei monede are ca efect o mică înălțare a poziției centrului de masă al pendulului, reducând lungimea efectivă a brațului pendulului și astfel mărind viteza cu care el se deplasează. Adăugarea sau înlăturarea unei monezi modifică viteza ceasului cu 0,4 secunde pe zi. La 10 mai 1941, un bombardament german a deteriorat două dintre fețele ceasului și unele părți din acoperiș, precum și sala Camerei Comunelor. Arhitectul Sir Giles Gilbert Scott a proiectat un nou corp de clădire cu cinci etaje. Două etaje sunt ocupate de sala Camerei, inaugurată la 26 octombrie 1950. În ciuda bombardamentelor, ceasul a funcționat cu exactitate și clopotele au bătut în permanență de-a lungul Blitz-ului.