74.Rock Uluru Nordul Australia

Nisipul spulberat de vant a cizelat forma rotunjita, ca o spinare de elefant, a stancii Ayers, care se ridica brusc din intinderea plata si arida a Teritoriului de Nord din zona centrala a Australiei. Batrana stanca rosie, cunoscuta ca Uluru, a fost dintotdeauna un loc sacru pentru aborigenii anangu.       Numele de Uluru vine de la tribul Uluritdja, care a trait aici. Acest nume inseamna loc in umbra; explicatia fiind probabil legata de partea de sud a monolitului, rareori expusa razelor soarelui. Monolitul a fost descoperit in 1873 de Wiliam Gosse numindu-l Ayers in onoarea unui inalt functionar australian - Sir Henry Ayers. Ayers Rock-Uluru a fost inclus in Lista Patrimoniului Universal UNESCO in 1987.          Ciudata stanca impresioneaza si prin fenomenul de schimbare a culorii in diferite perioade ale zilei sau de la un sezon la altul. Geomorfic "muntele insula" este compus in principal din feldspati si cuart, avand numeroase izvoare si pesteri in care s-au descoperit picturi rupestre, marturii concrete ale unor civilizatii trecute.

Catedrala Reims Franţa

Catedrala Notre Dame din Reims este principala catedrala a orasului, fiind cunoscuta drept locul de incoronare a vechilor regi francezi. Aceasta a inlocuit o biserica mai veche, care a pierit in urma unui incendiu din anul 1211, urmata mai apoi de basilica in care Clovis a fost botezat de catre Sfantul Remi, episcopul de Reims in anul 496. Cu maretia sa gotica Notre Dame din Paris, domina nu numai raul Sena si Ile-de-la-Cite ci si istoria capitalei Frantei. Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu sacru in antichitate romanii ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de o bazilica si apoi de o biserica in stil romanic inchinata sfantului Stefan, construita de regele merovingian Hildebert, in anul 528                         Catedrala din Reims a fost terminata pana la sfarsitul secolului al XIII-lea, exceptie facand doar fatada de vest. Aceasta parte a catedralei a fost ridicata si infrumusetata in secolul al XIV-lea, dupa schite ramase din secolul anterior - nava fiind intre timp prelungita pentru a deveni incapatoare multimilor ce doreau sa participe la incoronari. Turnurile, care au o inaltime de 81 de metri inaltime, au fost proiectate initial pentru a atinge inaltimea de 120 de metri. Turnul de sud pastreaza doua mari clopote. Unul dintre clopote, numit Charlotte de catre cardinalul din Lorraine in anul 1570, cantareste mai mult de 10 tone. In anul 1875, societatile franceze au alocat 80.000 de lire pentru repararea fatadelor si a balustradelor. Fatada mare este cea mai fina portiune a arhitecturii catedralei, fiind si una dintre cele mai mari capodopere ale Evului Mediu.          Atacurile germane din timpul primului Razboi Mondial au distrus parti semnificative ale catedralei, multe portiuni ale acesteia fiind surpate. Imediat dupa razboi, toate cele afectate de atacuri au fost reparate sau inlocuite, ajungandu-se din nou la forma initiala a cladirii.Cele trei portaluri sunt incarcate cu o multime de statui si statuete. Portalul central, dedicat Fecioarei Maria, este surmontat de o imensa fereastra rozariu, la randul ei incadrata intr-un arc decorat bogat cu statuete.         Galeria regilor, cum este denumita de localnici, care se afla deasupra acestui portal principal infatiseaza evenimentul botezarii lui Clovis. Alaturi de acest moment, care ocupa locul central, se afla statuetele regilor succesori lui. Fatadele transeptelor sunt de asemenea bogat impodobite cu sculpturi. Transeptul de nord, cu toate lucrarile acestuia ne infatiseaza statuetele principalilor episcopi ai orasului Reims, o scena a Judecatii de Apoi si o reprezentare a lui Iisus.In continuare, transeptul de sud impreuna cu toate lucrarile acestuia ne infatiseaza un minunat rozariu alaturi de seria de profeti si apostoli ai Vechiului si Noului Testament. In anul 1481 un incendiu a distrus acoperisul si spirele catedralei: din cele patru turnuri ce flancau transeptele nu a mai ramas nimic inaltat deasupra acoperisului. Interiorul catedralei din Reims are o lungime de 138.75 de metri si o latime de 30 de metri in dreptul navei si de 38 de metri in centrul acesteia. Catedrala are forma de nava fiind alcatuita din nava cotinuata cu lateralele specifice, transepte si bolti, un cor cu doua bolti si o absida cu mai multe capele. Interiorul, asemeni exteriorului, este si el incarcat cu o multime de statui, asemanatoare celor de pe fatade. Alaturi de statui, interiorul mai este luminat si cu vitraliile pline de lumina si culoare apartinand secolului al XIII-lea. Rozariul de deasupra fatadei centrala si galeria de dedesubt sunt de o frumusete rara. Transeptul nordic pastreaza o minunata orga incastrata intr-un suport gotic. Ceasul din corul catedralei este ornat cu figurine mecanice ciudate. Mai multe tablouri, ale lui Tintoretto, Nicolas Poussin si ale altora, alaturi de lucrarile in lemn si mobilerul corului merita mentionate.Faimosul artist rus Marc Changall are si el lucrarile sale la dispozitia vizitatorilor, acestea putand fi vazute in frumoasele vitralii instalate in anul 1974.

72. Castelul Neuschwanstein Bavaria, Germania.

Castelul Neuschwanstein este unul dintre locurile de o frumusete ireala. Aflat in Bavaria, la aproximativ 2 ore de Munchen, castelul Neuschwanstein, sau Schloss Neuschwanstein, are o poveste dintre cele mai neobisnuite, legate de un rege cu pasiune pentru perioada romantica, un pic ciudat de felul lui (unii l-au considerat chiar nebun) – Ludovic al II-lea al Bavariei.  Castelul se afla aproape de oraselul Fussen, in satul Hohenschwangau (exista si un alt castel, in apropiere de Neuschwanstein, Schloss Hohenschwangau) si arata ca si cum ar fi fost scos dintr-o carte de povesti. Mare admirator al compozitorului Richard Wagner, Ludovic al II-lea a dedicat acest castel cunoscutului artist. Numeroase camere sunt inspirate de personaje ale lui Wagner. In ciuda acestui fapt, se pare ca Wagner nu a vizitat niciodata castelul si a murit inainte de finalizarea acestuia. Ludovic insusi nu a petrecut decat 11 nopti in edificiul construit chiar de el.   Privelistea este, de asemenea, magnifica. Aflat in varful unul deal, in Alpii Bavarezi, ai ocazia sa admiri in liniste frumusetea locurilor. In apropiere se afla un pod – Marienbrücke, de unde imaginea castelului este extraordinara. E un pod, turistii stau ciorchine, se afla deasupra unei prapastii, iar podeaua podului e transparenta .

71. Lacurile Plitvice, Parcul Nat.Croaţia.

Dacă litoralul dalmat a devenit deja o constanta in agenda multor europeni pasionati de calatorii, Parcul Natural Plitvice, situat intre Zadar si Zagreb, se afirma, din ce in ce mai mult, drept una dintre marile atractii turistice ale Balcanilor. Iar daca va intrebati de ce peste un million de oameni vin aici in fiecare an, din toate colturile lumii, va invitam la un tur virtual al unuia dintre cele mai spectaculoase si mai salbatice locuri din Europa. Particularitatile rezervatiei Plitvice Parcul Plitvice a captat atentia naturalistilor inca de acum cateva sute de ani, cand au inceput primele studii asupra habitatului. In anii ‘20, profesorul Ivo Pevaleka a observat la Plitvice un complex biodinamic de travertine (tuf calcaros care se poate lustrui ca marmura, folosit in constructii), care influentau atat cresterea plantelor ca si procesul dezvoltarii unei bariere de travertine, care putea fi inca de pe atunci usor distrusa in urma activitatatii umane intense din zona..    In 1949, Parlamentul Republicii Croatia declara parcul Plitvice rezervatie naturala protejata. In urmatorii 48 de ani, anumite solutii si adaugiri au fost operate, ultima schimbare avand loc in 1997, cand largirea bazinului parcului pana la 266 kilometri patrati a fost legalizata. Parcul reprezinta un sistem carstic format din 16 lacuri, care au drept numitor comun raul Plitvice. Acestea se impart in doua parti, in functie de pozitia lor geografica. Astfel, au devenit cunoscute sub numele de Lacurile de sus si Lacurile de jos. Dintre acestea, se distinge lacul Kozjak, care este cel mai intins, fiind in acelasi timp si navigabil. Zona este “condimentata” cu zeci de cascade spectaculoase, unele de formatie recenta. Accesul catre ele este facilitat de mici podete din lemn, a caror arhitectura simpla se integreaza peisajului aparent salbatic. Raul Plitvice are o lungime de 4 kilometri si este parte integrata a rezervatiei, apele sale dand nastere celei mai mari cascade din zona, care are o inaltime de 76 metri. Structura geologica a zonei pe care se intinde parcul este parte a unui mediu cu precadere carbonic ale carui straturi superioare dateaza din era mezozoica. Cele mai intalnite roci sunt calcarul si dolomita (mineral format din carbonat de calciu si carbonat de magneziu, cristalizat in sistemul romboedric), fiecare dintre ele avand un numar mare de varietati, care sunt evidentiate de relief si de prezenta sau absenta apei.  Pozitionarea dolomitei, o roca mai putin poroasa, langa straturile de calciu din era jurasicului, este principalul fapt responsabil de formele “generoase” ale parcului. Caracteristicile hidrogeologice specifice ale dolomitei au facut posibila crearea lacurilor si a canioanelor in straturile care dateaza din era cretacica. Exceptand fenomenul morfologic uzual specific zonelor carstice, complexul si-a creat in mod natural propriul sistem subteran de pesteri, cavitati si abisuri. Pana in prezent au fost identificate aproximativ 50 astfel de intrari, insa nu toate prezinta interes turistic, iar un numar si mai mic dintre acestea sunt accesibile.Varietatea fascinanta a culorilor rocilor poate tine un turist ocupat chiar si o zi intreaga. Travertine, cascade, roci colorate, lacuri, pesteri, acest ecosistem le adaposteste pe toate.