Lasati primavara sa va patrunda in suflet, sa va incalzeasca si sa va umple de bucurie si iubire! Va doresc o primavara de impliniri!…
In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia
inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti
deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite,
colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor:
vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era
fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se
aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc
ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un
trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in
directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele si
da-mi albetele”.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi
fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de
argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al
focului si al luminii, deci si al soarelui.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat
martisorului afirma: ” scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele,
purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci
binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi
veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet… Taranii pun copiilor
martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele
zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se
ofileasca.”
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine
si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba
precum casul si rumena precum vinul rosu.
Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi
afirma in volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”: “…La inceput, atunci cand va fi
fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar
fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest
inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era
nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand
“farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga
grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate
cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.
…Vantul usurel de martie, care impestrita
pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa,
snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si
rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.”
Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1
martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la
geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman
menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate,
dragoste si bucurie.
In prag de Primavara, Martisorul sa alunge spiritele rele si sa-ti umple sufletul de bucurie si speranta. Prinde-l pe rever si razi in soare ca totul sa infloreasca in jur!…
Viata, lumina, caldura… parfumul de fericire este esenta primaverii, iar martisorul simbolul ei. Iti doresc ca razele soarelui somnoros sa-ti deschida petalele sufletului asemeni ghiocelului odata cu sosirea primaverii.…
O primavara minunata tuturor domnisoarelor si doamnelor, fiicelor, mamelor si bunicelor care citesc acest blog!
46.78181323.625648
