sâmbătă, 8 decembrie 2012

Plugusorul este un stravechi obicei agrar, care se practica si azi, mai cu seama in Moldova. Imbracati in haine groase, cu caciuli impodobite cu panglici colorate si tinand in maini bice si clopotei, in ajunul sau chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori, formata din doi pina la zece baieti sau barbati pornesc sa colinde pe la rude si vecini.

Unii poarta cu ei si un buhai, un instrument specific facut dintr-o putinica de lemn cu fundul din piele de oaie, prin care se trage o suvita de par de cal. Trasa printre degete, aceasta din urma produce un sunet dogit, similar mugetului de bou. Dupa urarile de rigoare, gospodinele ii rasplatesc cu mere, covrigi, nuci sau bani.

Vorbind despre aratul pamantului cu 12 boi, despre semanatul graului, seceratul si macinatul lui, ca si despre frumoasa morarita, Plugusorul nostru este “carmen avele al romanilor”, colindul cu rugaciunea de ocrotire a semanatorilor din camp.

Plugusorul este una dintre datinile cele mai vechi si mai frumoase, ce s-a pastrat si se pastreaza pina in ziua de azi, la poporul roman.

Plugusor cu patru boi

Aho, aho, ho-ho,

Mâine anul se-noieste

Plugusorul se porneste

Si începe a brazda,

Pe la case a ura.

Iarna-i grea, omatu-i mare,

Semne bune anul are,

Semne bune de belsug,

Pentru brazda de sub plug.

Doamne binecuvânteaza,

Casa care o ureaza

Plugusor cu patru boi,

Plugusor mânat de noi.

Sus pe cer ca straluceste,

O stea mare ce vesteste

Ca se curma de acum

Al nevoilor greu drum;

Asta-i steaua româneasca

A unirii

Si-a-nfratirii,

Stea de viata, stea de spor,

Stea de bine-n viitor.

Fa-o, Doamne, sa luceasca

Steaua noastra româneasca

Si sa stea tot între noi,

Sa nu mai avem nevoi.

Anul Nou ne-aduce noua,

Timp mai bun si viata noua;

Anul Nou o sa ne fie,

Început de veselie.

Mari pe mici n-or prigoni,

Mici pe mari nu vor râvni,

În fratie si dreptate

Au sa fie legi lucrate.

Noi cu ei mâna vom da

Si-ntr-o hora vom juca.

Dumnezeu care ne-asculta,

Ne întinde hrana multa,

Si pamântul ce-om avea

Grâu de aur ne va da.

Mânati, mâi!

Hai,haï!

Plugusor cu sase boi

Aho, aho, plugusor mititel

Cu .rotitele de fier

Trag baieti vârtos de el;

Plugusor cu sase boi,

Cei dinainte

Cu coarnele frânte,

Cei de la mijloc

Cu coarnele de busuioc,

Cei de la roata

Cu coarnele-n balta.

Hai,hai!

Hai mai iute cu colacul

Ca farâma boii pragul.

S-avem jug de putregai

Cu protapul de malai.

S-avem a trece

Peste-o apa rece

Unde stau leii-paraleii,

Cu gurile cascate,

Cu limbile lasate,

Sa ne-apuce pe la spate.

Hai,hai!

Hopuri, hopurate,

La multi ani cu sanatate!

Sa traiti,

Sa-mbatrâniti

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul primaverii,

Ca toamna cea bogata

Cu bucate-ndestulata!

Ia mai mânati, mai flacai!

Hai, haï!

Plugusor satiric

Frunza verde de marar

Buna seara gospodari.

Gospodari si gospodine

Si voi domnisoare fine.

De dormiti, de nu dormiti

Va rugam sa va treziti.

Dati urechea la fereastra

Si-ascultati urarea noastra.

Noi plugari din Câmpulung

Am pus sase boi la plug,

Ca de când s-a înserat

Noi cu plugul am plecat.

Zurgalai si clopotei,

Înc-o roata, mai flacai

Toti gospodarii din sat

Stau si-asculta la fereastra

Ca asa e în seara asta.

Iara cu baiat din sat

Am plecat dupa-nsurat.

Într-un sat, într-o comuna,

Sa-mi gasesc o fata buna.

Mi-am luat si eu mireasa

De la mine a treia casa.

Frumos nume mai avea

Ca Maria o chema.

Frumusica nu prea, prea,

Vreo optzeci de ani avea.

De urâta nu-i frumoasa

Te sperii vazând-o prin casa.

Si de rau nu-i sade bine

Când. se duce parca vine.

De mâncare n-am ce zice

Se pricepe sa manânce.

Si manânca, frate draga,

Câte-o mamaliga întreaga.

A facut o mamaliga,

De nici câinii n-o manânca.

Nici motanul de pe horn

N-o manânca sa-l omori.

Si de cruda ce era,

Nici la porci nu le placea.

Zurgalai si clopotei

Înc-o roata, mai flacai! Hai,hai!

Mi-am luat alta mai mica

Ard-o focul mult manânca.

Popusoi din cinci gradini,

Brânza de la noua stâni,

Lapte de la sapte vaci,

Faina din zece saci.

Dar iubeste de pârleste

Si de asta nu mai creste.

Multe, multe v-oi mai spune

Ca eu sunt cam bun de glume.

Daca-ncep acum o gluma

Precis uit de uratura.

Chiar acum în asta seara

Am facut o socoteala.

Chiar din casa dumneavoastra

Am sa iau vreo trei parale

Si rachiu de tescovina

Sa-mi sterg gâtul de rugina!..

Cum visam asa, deodata

Am vazut doi ochi de fata,

Ochi caprui si buni de joc

De-am ramas trasnit în loc.

Limba mi se-mpleticea,

Graiul mi se bâlbâia

Si inima-n piept batea.

Ca un ceas în mine faces.

Si-auleu, ce as fi facut

Ochii fetei sa-i sarut!

Ma uitai ceva mai bine

Aoleu si vai de mine!

Nu-i nici fata, nici nevasta,

Era mâta la fereastra.

Statea mâta si privea

Cum ma-ndragosteam de ea.

Foaie verde foi ca plopul

Am avut si eu un socru

Scurt si gras ca polobocul

Tine mult la fudulie.

Soacra mea cam durdulie,

Cu parul de tuci.

N-ai de unde sa-1 apuci.

Si are un batic pe cap

De-o vara nu 1-a spalat.

Si mai are un cojocel

Din treizeci de piei de miel.

Iar când se-mbraca namila

Era nalta ca camila.

Si-a avut si ea barbat

Si 1-a dat contract la stat.

Era mic si cracanat

Si cadea noaptea din pat,

Mai purta si evazati

De velura cam roscati,

Palarii ca mexicanii

Cum le poarta gogomanii.

Zurgalai si clopotei,

Opriti plugul, mai flacaï!

Aho, aho!

Uratura cu umor

Aho, aho, de anul nou
Vă urăm de prin nămeţi
S-aveţi apă ca să beţi,
Să glumiţi cu multă vervă,
Să mâncaţi fără rezervă!

Iarnă e, şi-afară-i frig,
Dar guvernu-i cel mai “big”,
Şi sperăm că “Boc forever”
Ne-o pofti măcar c-un leber,
Şi-om avea zile cu plată,
Ca să mai votăm o dată.
Ne-o pofti pe nepoftite
La salarii nesimţite,
Iară dragii pensionari
Or pofti la bugetari,
Şi de-o fi concediere,
În loc de conciliere,
Credem că este frumos
Să ne punem pene-n dos,
Să ieşim cu ele afară
C-am fost traşi iarăşi pe sfoară,
În cinci ani a câta oară?

Iar de treceţi de Crăciun
Vă dorim un an mai bun,
Şi de nu ar fi sinistru,
Să ajungeţi chiar ministru,
De ce nu, la Apărare,
Semne bune anul are…
Lucru’ acum perfect posibil,
Până ieri neverosimil.

Şi vă mai dorim oral
Un stomac bicameral.
Să trăiţi în beneficiu
Împreună cu Patriciu,
Ceilalţi, noi, să stăm aici,
Tot cu-n Mare Licurici
Să o sugem pe-ndelete,
De păcate să ne ierte.
Iar pentru c-am fost cuminţi,
Vom mai strânge-un pic din dinţi,
Şi-acceptăm c-a fost erată,
Dar şi-aşa mai vrem o dată.

La anul şi la mulţi ani,
Şi un cont preaplin cu bani!

O uratura cu aspecte tragico comice din politica si din viata romanilor si sa speram ca la anul sa schimbam versurile uraturii in alte culori, ca de cele portocalii ne-am saturat.

Obiceiuri de Anul Nou

Pentru cel mai important moment, trecerea in noul an, pregatirile se reiau. In saptamana dintre Craciun si Anul Nou, in toate satele cetele de flacai se prepara pentru "urat", sistem complex de datini si obiceiuri. Pe inserat, in ajunul anului care se pregateste sa se nasca sunt asteptati sa apara "Ursul", "Capra", "Bunghierii", "Caiutii", "Malanca", "Jienii", "Mascatii" etc.

Concretizarea spectaculoasa a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestari reprezinta o modalitate originala de exprimare a arhaicelor asociatii rituale dintre animale si cultul cvasiuniversal al soarelui. Exista si un cuvant generic pentru aceste obiceiuri: "mascatii". Recuzita, mastile, costumele sunt pregatite din vreme. Mai ales mastile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginatia si umorul sateanului roman. Anume mesteri s-au specializat in confectionarea lor, ele devenind cu timpul adevarate podoabe de arta populara.

Faptul ca aceste obiceiuri se practica la cumpana dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care in gandirea populara reprezinta data mortii dar si a renasterii ordinii cosmice. Structura ceremoniala a obiceiului este in acelasi timp plina de forta si vitalitate. Muzica si dansul, remarcabile prin virtuozitate si dinamism, mastile pline de expresivitate, alcatuiesc un spectacol unic.

In diferite zone ale tarii, costumatia si interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este in esenta acelasi. Daca acest fel de manifestare ne duce cu gandul la practici arhaice magice de alungare a maleficului, "Plugusorul", alt obicei, este strans legat de mitul fertilitatii. Vorbe frumoase, de prosperitate si belsug sunt adresate de cetele care vin cu "Plugusorul", fiecarei gospodarii. Ca o incantatie magica, textul urarii se transmite din tata in fiu si nu exista roman sa nu-l cunoasca.

Tot ajunul anului nou prilejuieste practicarea anumitor acte misterioase, care incearca sa prospecteze viitorul. Iata unul dintre obiceiuri: "Vergelul". Este un prilej de sarbatoare, la care participa mai ales tinerii necasatoriti si parintii acestora. Cei care fac "Vergelul" doresc sa afle ce le rezerva noul an, mai ales daca si cu cine se vor casatori.

In casa unei gazde, anuntata din vreme de "colceri" sau "chematori" se aduna toti cei interesati. Intr-un cazanel cu apa, cei ce doresc sa-si cunoasca viitorul arunca un obiect personal - inel, margea, pieptene, ban, cutit etc. Personajul cel mai de seama este "Vergelatorul".

El urmeaza sa "prooroceasca viitorul", sa-si potriveasca vorbele si sa starneasca hazul. Ajutandu-se de doua vergele de la razboiul de tesut, acesta bate in marginea cazanelului, intonand o incantatie. Obiect dupa obiect este scos din apa la cererea participantilor. Talmacirea sensului obiectului este simpla: inel - nunta, ban - bogatie, pieptene - barbat coltos, cutit - cearta, piatra - casatorie amanata etc.

Dupa ce toate raspunsurile au fost date, cu totii, tristi sau plini de speranta, se aduna in jurul cazanelului din care apa a fost inlocuita cu vin si petrecerea incepe.

Cand se apropie miezul noptii catre noul an, taranii recurgand la meteorologia populara, obisnuiesc sa prevada cum va fi vremea in anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind si le aseaza in ordine, numindu-le dupa lunile anului. In fiecare din ele pun putina sare. A doua zi, de Sfantul Vasile, cel ce dezleaga vrajile si facaturile, ei vor verifica cat lichid a lasat sarea topita in fiecare foaie. Asa vor sti, pentru ca in mod misterios cantitatile sunt diferite, daca vor avea seceta sau ploaie si in ce luna anume.

Prima saptamana din ianuarie este marcata de doua alte importante sarbatori crestinesti: Botezul Domnului sau Boboteaza pe 6 ianuarie, si Sfantul Ion pe 7 ianuarie. Toti romanii se duc la biserica de Boboteaza, pentru a lua apa sfintita, atat de necesara pentru tamaduire si purificare. In satele si orasele asezate pe maluri de ape, tinerii se intrec sa scoata la mal crucea aruncata de preot in apa inghetata.

Cel ce va reusi, va avea parte numai de bine. In aceste zile, atat de reci ale iernii, adunati pe langa focuri, neavand alta treaba decat de a hrani animalele, taranii romani isi trag sufletul alaturi de cei dragi, petrecand cu toti Ionii si Ioanele si pregatindu-se pentru truda care va veni curand, odata cu topirea zapezii.