Daphnis și Chloe. Legenda Iubirii.Despre Longus se ştiu puţine lucruri. Numele poate indica originea italiană a scriitorului care a scris în greacă. „Daphnis şi Chloe” e o poveste de dragoste care impresionează profund. Se cunosc însă puţine informaţii despre perioada în care textul a fost scris sau aparteneţa literară a scriitorului ei. Abordând tema erosului (termenul grecesc eros se referă la iubirea romantică din cadrul unui cuplu), romanul lui Longus se înscrie în grupul de romane „Erotici Graeci”. Şablonul acestor romane cuprinde oracole, profeţii, vise, îndrăgostiţi despărţiţi de diverse evenimente neaşteptate, regăsiri spectaculoase şi familii reunite într-un final fericit. Cartea întâi începe prin fixarea toposului: în Lesbos, frumosul oraş numit Mytilene, un loc ce aminteşte mai degrabă de imaginea paradisului decât de faţa unui oraş, şi prezentarea personajelor. [Daphnis] În apropierea acestui loc prosper, păstorul unei turme de capre, pe nume Lamon, găseşte un bebeluş alăptat de o capră. Deşi iniţial se gândeşte să ignore pur şi simplu bebeluşul, o voce interioară îl face să se răzgândească şi împreună cu soţia sa, Myrtale, hotărăsc să păstreze copilul şi să-l crească ca pe propriul lor fiu. [Chloe] Doi ani mai târziu un cioban, Dyras, descoperă ceva asemănător pe terenul învecinat cetăţii: o fetiţă, considerată de el protejata zeilor. La fel ca Lamon, ia fetiţa acasă şi împreună cu soţia sa decid să o crească ca şi cum ar fi fost copilul lor. Această extraordinară venire în lume preconizează evoluţia deosebită a personajelor. Daphnis şi Chloe cresc împreună păzind caprele, respectiv oile, părinţilor adoptivi. Zi după zi, prietenia dintre cei doi tineri creşte. Cu fiecare pagină citită simţim mai profund armonia dintre Daphnis şi Chloe, legătura din ce în ce mai strânsă ce se leagă între ei. Îşi găsesc bucuria în lucruri simple, în natură, în schimbarea anotimpurilor sau peripeţiile caprelor ori oilor. Împreună ascultă cântecul păsărilor, culeg flori, împletesc ghirlande, dansează fără urme de inhibiţii, sau pur şi simplu se relaxează la umbra unui copac. Zilele par a se scurge repede, iar Daphnis şi Chloe înfloresc precum florile pe care le admiră zilnic. Armonia e întreruptă de apariţia peţitorilor. Tulburarea e cu atât mai puternică cu cât Daphnis şi Chloe descoperă primii fiori ai dragostei. Fiecare raportează frumuseţea celuilalt la frumuseţea marelui tot din jurul lor, natură. Săgeţile erosului le creează noi senzaţii şi descoperiri. În scenă sunt introduse personaje noi, care încearcă să distrugă legătura celor doi, să testeze trăinicia dragostei lor. Piraţi, lupte, schimbări radicale de situaţie, descoperiri, părinţi regăsiţi condimentează cronica iubirii lui Daphnis şi Chloe. Dar totul e bine când se termină cu bine, sau, ca şi în cazul de faţă, cu nuntă. „Daphnis şi Chloe” nu e doar o carte despre prima iubire. Longus surprinde, printre poveşti despre piraţi, zei, vise, transformările pe care le produce dragostea şi manifestarea ei în forma cea mai pură, în relaţia sinceră şi inocentă a acestor doi tineri. Sexualitatea e descrisă cu ironie şi umor, căci inocenţa lor e aproape incredibilă azi. Departe de lume, dar totuşi în lume, departe de adevărata lor existenţă, Daphnis şi Chloe se (re)găsesc într-un cadru paradisiac. Nu contează averile, nu contează impresiile celorlalţi, contează doar sentimentele ce-i leagă şi-i desăvârşesc. Despre „Daphnis şi Chloe” Goethe spunea ca e o carte ce ar trebui citită în fiecare an pentru a descoperi o altă dimensiune a frumuseţii. Nu pot decât să subscriu acestei opinii şi să adaug „Daphnis şi Chloe” pe lista de relectură. P.S. Citind „Daphnis şi Chloe” nu am putut să nu mă gândesc la povestea de dragoste pe care o trăiţi şi voi [AKA Gramo]. Alte timpuri, alte împrejurări, alte personaje. O carte ce deocamdată e scrisă pentru un număr limitat de persoane şi care, dacă ar deveni publică, ar putea sta alături de poveşti de dragoste ca aceasta.