In trecut ea era o crenguta cu flori naturale, mai ales de la pomii roditori, in special, de mar dulce. Astazi sorcova poate fi confectionata din diferite materiale.
Materiale utilizate:
- o crengunta sau o bagheta de plastic de aproximativ 30-40 de cm
- panglica colorata,
- beteala,
- hartie creponata / bucati de material
- sarma subtire
- folie de staniol
- ata colorata
Se ia crenguta / bacheta si se infasoara in sarma. Apoi pe cadrul creat se prind alte bucati de sarma, modelate in tulpini (la un capat se prind de bagheta, pe celalalt se pune un pampon). Fiecare sarma o poti infasura in staniol sau beteala de pom argintie.
Se ia hartia creponata sau panza si se impatureste in incercarea de a emita aspectul de floare, pentru a face pampoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 1-2, poate chiar 3 flori (in diverse culori) legate cu ata sau direct cu sarma. Sunt fixate apoi pe bat.
O forma interesanta a obiceiului intâlnim in partea de apus a tarii (satul
Bucium, jud. Bihor).Copiii au o ramura de virf de brad si o impodobesc cu
primuri, bomboane si tingalau. Cine nu are brad poate sa mearga cu o bita
invaluita cu primuri pe care sint prinsi trei-patru tingalai. Cind intra in
casa, cei cu brad sorcovesc sau cei cu bita lovesc ritmic in podea dupa melodie.
De obicei, fiecare copil are sorcova lui. in timpul recitarii sorcova este
miscata in ritmul versificatiei, marcat uneori de sunetul clopotelului,
atingindu-se in acest fel pe cel curat.
in Moldova, Muntenia si in unele parti din Oltenia intilnim obiceiul numit Semanatul. Cu Semanatul umbla copii de la 4-5 pina la 10 ani, in grupuri mici sau individual. Ei poarta traistute atirnate de umar pline cu seminte de griu, orz, ovaz, secara pe care le presoara in curte, in casa si in fata gazdei careia i se adreseaza urarea. Uneori, versurile sint asemanatoare cu cele ale sorcovei: “infloriti/ Ca merii/ Ca perii/ in mijlocul verii/ Ca toamna cea bogata/ De toate imbelsugata/ La anu’si la multi ani!” Cu toate acestea, atit ceremonialul urarii, cit si lipsa sorcovei ca atare dovedesc ca este vorba de doua practici diferite.
in unele zone ale Munteniei si ale Olteniei, acest obicei are denumirea de Cu griul. Uratorii purtind o farfurie cu griu incoltit merg pe la case in ziua de Anul Nou. Si in acest caz, copiii sint rasplatiti cu daruri, uneori si cu bani. Rostul principal al obiceiului este de a aduce fertilitate si sanatate.
Un alt obicei cu catacter agrar, practicat la Boboteaza, este Chiralesa, intilnit si sub denumirea de Turalesa, practicat mai ales in nordul tarii - Moldova, Maramures, Crisana. Copii intre 5 si 13 ani, in grupuri de cite 7-8, uneori si mai multi, pe categorii de virsta, colinda casele la rind, strigind de obicei: “Chiralesa! Griu de primavara…” sau “Turalesa! Roada-n griu…”
O forma interesanta a obiceiului o intilnim in zona de vest a tarii, unde este practicat numai de baieti, in grup de 4-6. Unul dintre ei, cel mai initiat, este ales sef si numit cal. Dupa ce au cerut permisiunea, colindatorii intra in casa gazdei, si in timp ce striga: ”Turalesa! Nana me”, inconjoara pomii, casa, grajdul si apoi intra in casa si ocolesc masa. Ei poarta in miina un bat cu doi clopotei in virf, numit tingalai, pe care il agita tot timpul. Urarea este rasplatita cu daruri si, uneori, cu bani.Umbletul din casa in casa arata ca Chiralesa s-a format tot dupa modelul colindatului.
Ciurlezul este un obicei mai putin cunoscut, restrins doar la unele sate din judetul Arges. El se practica in ziua de 7 ianuarie, la Sf. Ion. Cu Ciurlezul merg copii mici, de obicei numai baietii. Ei au in miini un manunchi de brad-4-5 crengute mici de brad legate la capat cu ciucuri de aceeasi culoare si o cana cu apa. in cana se baga ciurlezul si, cu el udat, cel colindat este stropit pe cap. Urarea este insotita de miscarea repetata a manunchiului udat pe timpul recitarii: ”Ciurlez/ Bobotez/ Vara peste vara/ Capul sa nu va mai doara./ ” Copii primesc banuti in cana cu apa..
Colindele copiilor, obiceiurile practicate de acestea in timpul sarbatorilor de iarna continua sa se manifeste, pe firul traditiei, evidentiind totodata prospetimea si frumusetea virstei.
in Moldova, Muntenia si in unele parti din Oltenia intilnim obiceiul numit Semanatul. Cu Semanatul umbla copii de la 4-5 pina la 10 ani, in grupuri mici sau individual. Ei poarta traistute atirnate de umar pline cu seminte de griu, orz, ovaz, secara pe care le presoara in curte, in casa si in fata gazdei careia i se adreseaza urarea. Uneori, versurile sint asemanatoare cu cele ale sorcovei: “infloriti/ Ca merii/ Ca perii/ in mijlocul verii/ Ca toamna cea bogata/ De toate imbelsugata/ La anu’si la multi ani!” Cu toate acestea, atit ceremonialul urarii, cit si lipsa sorcovei ca atare dovedesc ca este vorba de doua practici diferite.
in unele zone ale Munteniei si ale Olteniei, acest obicei are denumirea de Cu griul. Uratorii purtind o farfurie cu griu incoltit merg pe la case in ziua de Anul Nou. Si in acest caz, copiii sint rasplatiti cu daruri, uneori si cu bani. Rostul principal al obiceiului este de a aduce fertilitate si sanatate.
Un alt obicei cu catacter agrar, practicat la Boboteaza, este Chiralesa, intilnit si sub denumirea de Turalesa, practicat mai ales in nordul tarii - Moldova, Maramures, Crisana. Copii intre 5 si 13 ani, in grupuri de cite 7-8, uneori si mai multi, pe categorii de virsta, colinda casele la rind, strigind de obicei: “Chiralesa! Griu de primavara…” sau “Turalesa! Roada-n griu…”
O forma interesanta a obiceiului o intilnim in zona de vest a tarii, unde este practicat numai de baieti, in grup de 4-6. Unul dintre ei, cel mai initiat, este ales sef si numit cal. Dupa ce au cerut permisiunea, colindatorii intra in casa gazdei, si in timp ce striga: ”Turalesa! Nana me”, inconjoara pomii, casa, grajdul si apoi intra in casa si ocolesc masa. Ei poarta in miina un bat cu doi clopotei in virf, numit tingalai, pe care il agita tot timpul. Urarea este rasplatita cu daruri si, uneori, cu bani.Umbletul din casa in casa arata ca Chiralesa s-a format tot dupa modelul colindatului.
Ciurlezul este un obicei mai putin cunoscut, restrins doar la unele sate din judetul Arges. El se practica in ziua de 7 ianuarie, la Sf. Ion. Cu Ciurlezul merg copii mici, de obicei numai baietii. Ei au in miini un manunchi de brad-4-5 crengute mici de brad legate la capat cu ciucuri de aceeasi culoare si o cana cu apa. in cana se baga ciurlezul si, cu el udat, cel colindat este stropit pe cap. Urarea este insotita de miscarea repetata a manunchiului udat pe timpul recitarii: ”Ciurlez/ Bobotez/ Vara peste vara/ Capul sa nu va mai doara./ ” Copii primesc banuti in cana cu apa..
Colindele copiilor, obiceiurile practicate de acestea in timpul sarbatorilor de iarna continua sa se manifeste, pe firul traditiei, evidentiind totodata prospetimea si frumusetea virstei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu