George Dumitrescu I - Muguri Din ciclul "Sonete de primavara"
Asemenea cornitelor de iada, Se îmbulzesc pe ram întâii muguri. Cu
lacrimi mari, ca boabele de struguri, Butucul vitei plânge în ograda.
Miros de frunze arse, fum de ruguri Si vrabiile gurese-n
livada. Pamântul abureste din zapada, Cutreerat în carnea lui de
pluguri.
O dulce ameteala te colinda Si geana bate: fluture-n lumina. Mustind de
seva, pomii din gradina
Au prins golase ramuri sa-si întinda Si-asteapta dimineata aprilina În
albe policandre sa-i aprinda.
Matilda Cugler-Poni Iubiti cu totii
Pasarile cânta pe crengi înverzite, Fluturii se-ngâna de pe flori pe
flori, Tainic trec prin aer soapte fericite, Cât cuprinde ochiul, ceru-i
far'de nori.
Dulce primavara, drag vis de iubire! La zâmbirea-ti blânda, iarna a
plecat, Cât era de lunga, plina de jalire... Dar tu esti în lume, raul
s-a uitat.
Ce-mi vorbesti tu înca de chinuri trecute, Inima nebuna, uita de dureri
Si de-acele zile în lacrimi pierdute. N-are primavara mii de
mângâieri?
N-auzi cum sopteste fiecare floare? "Amorul domneste acum pe pamânt.
O, iubiti cu totii! grabnic frunza moare, Grabnic se întoarna tot iar în
mormânt".
Alexandru Andritoiu Sentimentul primaverii Suave astenii de
primavara si cugetarea-ntr-un impas difuz si verb rotund ca un sigil in
ceara abia ghicit si dulce la auz.
Prin varsta iarasi iezere alpine privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine pana si-n cer sa fim printre vecini.
Venim cu sentimentul primaverii acut, in toti, uitand ca ore
bat. Genealogic arbori, merii, perii ne smulg din varsta timpului
uscat.
Acum pe umeri ridicam lumina si ducem orele, distrati pe maini. Albi de
nesomn suntem precum hermina si stravezii de parc-am fi fantani, si
stravezii de parc-am fi fantani.
Duiliu Zamfirescu Primavara Bine-ai venit din nou la
noi Surata primavara, Sa mai rasune prin zavoi Teleanca turmelor de
oi Si cucul pierde-vara.
Bine-ai venit cu parul prins În margaritarele, Cu trupul pe sub sân
încins În volburate într-adins Rochiti de rândunele.
Mireasa-n carul tau de flori Cu fluturi prin bulendre, Aduci taraf de
cântatori, Vioarele-n privighetori Iar cobza-n macalendre.
Dai lumii sufletul senin Si dor de poezie, Dai chef de joc si de
pelin Si poate, un pahar cu vin Nuntasului ce scrie.
Lucian Blaga Primavara A cunoaste. A iubi Înc-o data, iar
si iara a cunoaste-nseamna iarna a iubi e primavara.
A iubi - aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi - aceasta
vine tare de departe-n tine.
A cunoaste. A iubi. Care-i drumul? Ce te-ndeamna? A cunoaste - ce
înseamna? A iubi - de ce ti-e teama? printre flori si-n mare iarba?
Printre flori si-n mare iarba, patima fara pacate ne rastoarna-n
infinit, cu rumoare si ardoare de albine re-ncarnate.
Înc-odata, iar si iara, a iubi e primavara.
Vasile Voiculescu Noapte de martie Se face moina-n suflet, cu
pacla-mpovarata; Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii, Si inima,
hranita, porneste rar sa bata, Cu sange alb de visuri si de melancolii
...
La geamul meu sta noaptea si vrea sa intre-n casa, In carnea ei de neguri
ard stele mari de foc; Cum n-o poate cuprinde camara ce m-apasa, Ma scol
si suflu-n ganduri si-n noaptea mea-i fac loc.
Ea intra si taraste alaiul tot afara: Se umfla-n mine ape, trec turme de
tigai Si aburii launtrici iau chip de primavara, Cu sani rotunzi de maguri
si coapse moi de vai.
Sosesc, scapati si teferi din cuscile-ntristarii; Cocorii bucuriei,
solia-ntaiei berzi, Si sesurile mintii, miristile uitarii Le-mproureaza
iarba cu mii de ganduri verzi.
Pe dealurile vremii ierneaza neaua inca; Dar canta gura dulce a vantului
de sud, Momita, gheata-si crapa pleoapa ei de stanca, Surade si pe gingeni
si-a prins sarutul crud.
Cand pururi vesnicia vorbeste numa-n soapte, De unde-atata fosnet si
susure si sfada? Ma plec, ascult in mine prin sufleteasca noapte Si-aud
cum se dezbraca pamantul de zapada.
Alexandru Vlahuta Sonet - A revenit frumoasa primavara A
revenit frumoasa primavara; Copacii parca-s ninsi de-atâta floare; Dorinti
copilaresti, renascatoare, Fac inimile noastre sa tresara ....
Iubire e în razele de soare, Si farmec în a codrului fanfara, Si visuri
dulci în linistea de sara: În cer si pe pamânt e sarbatoare.
Ascult, privesc, respir cu lacomie, Caci toata frumusetea asta-mi
pare Ca niciodata n-are sa mai fie!
Si-s fericit c-am fost o clipa-n stare
Sa simt, în marea lumii
simfonie, A gândurilor mele întrupare.
|
|
După-atâta frig şi ceaţă Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheaţă Nasul şi picioarele!
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuşi Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieşit un pui de muscă Să-şi usuce labele.
Păsările migratoare Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouă microscopice.
Toată lumea din ogradă Cântă fără pauză. Doi cocoşi se iau la sfadă Nu ştiu din ce cauză.
Un curcan stă sus, pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure. Moţul roşu îi atârnă Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, bătrânul, n-are Cu ce roade oasele. Că de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru câte-a tras, sărmanul, Cui să ceară daune?… Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune.
Dar acum l-a prins potaia Şi-a-nceput să-l scuture… Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture.
Pe trotuar, alături saltă Două fete vesele… Zău că-mi vine să-mi las baltă Toate interesele!
|
|
|
|
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu