ENYA

Eithne Ní Bhraoinain s-a născut în Gweedore (Gaoth Dobhair în irlandeză) un mic orăşel din comitatul Donegal, situat în nord-vestul Irlandei. Talentul muzical l-a moştenit de la părinţii ei, ambii muzicieni de renume, tatăl făcând parte dintr-o trupă muzicală Slieve Foy Band, iar mama profesoară de muzică la şcoala din Gweedore. Ea este a cincea după vârstă, având încă 8 fraţi şi surori, toţi fiind înclinaţi spre muzică. Dragostea pentru muzică a apărut încă din copilărie, la doar 4 ani a început să cânte pe scenă la festivaluri naţionale. La 11 ani a intrat la internatul din Milford condus de ordinul Loretto, unde studiază pianul şi muzica clasică. La 17 ani şi-a continuat studiile de muzică la colegiu. A petrecut un an studiind muzica clasică cu părintele O'Cheallaigh înainte ca, la sugestia managerului formaţiei Clannad Nicky Ryan, să se alature formaţiei. Clannad, grupul familiei era alcătuit din unchii gemeni Padraig şi Noel O'Dugain, fraţii mai mari Ciaran şi Pol Braoinain şi sora ei Maire Ni Bhraoinain. Enya a oferit în special voci în fundal şi a folosit în cântece pianul electric Wurlitzer, mai târziu a folosit sintetizatorul Prophet 5. Enya a făcut parte din formaţie aproximativ 2 ani, au făcut turnee împreună şi a participat la înregistrarea albumelor Crann Ull şi Fuaim.După un turneu european în 1982 Enya a anunţat că va părăsi trupa împreună cu managerul şi producătorul acestora, Nicky Ryan. S-a mutat împreună cu el şi soţia acestuia la Dublin şi şi-a dezvoltat propriul stil muzical. A început să scrie cântece în 1982, a învaţat saxofonul şi a cântat la pian. În 1984, două dintre instrumentale ei Miss Claire Remembers şi An Ghaoth on Ghrian au fost lansate pe casetă Touch Travel într-o ediţie limitată de numai 5000 de copii. Miss Claire Remembers apare şi pe albumul Watermark, dar An Ghaoth On Ghrian nu a mai fost relansat. Mai târziu, Roma Ryan, care găsea cântecele foarte vizuale, a trimis caseta Enyei la David Puttnam, care căuta pe cineva care să compună muzica pentru filmul său nou The Frog Prince. A tras pe o casetă demo. El i-a oferit Enyei posibiliatea de a compune muzică frumoasă şi romantică. A scris muzică şi pentru documentarul în serie The Celţ. Acest soundtrack a fost lansat apoi separat pe albumul intitulat simplu Enya, cu cântecul I want Tomorrow ca single. Deşi nu s-a bucurat de mult succes în topurile muzicale, Rob Dickins, şef la Warner Music Uk, a auzit albumul şi s-a îndragostit de el. Când a întâlnit-o pe Enya la Irish Awards în afara Dublinului, el a semnat imediat un contract cu ea. "Am încheiat contractul cu ea ca artist fără vreun caracter comercial", spune Dickins. "Eram pur şi simplu un fan". Un an mai târziu Enya a lansat albumul Watermark. Primul single extras Orinoco flow, fiind compus ultimul pentru album a urcat la nr.5 în topurile din Anglia. Watermark a introdus-o pe plan universal - s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare şi a câştigat discul de platină în 14 ţări diferite. Enya şi-a petrecut anii următori după succesul albumului Watermark mai degrabă liniştit pâna să revină în 1991 cu albumul de top Sepherd Moons . Albumul, cu single-urile Caribbean Blue şi Book of Days s-a vândut în peste 10 milioane de copii şi i-a adus primul Grammy pentru Cel mai Bun Album New Age. Un alt album The Memory of trees s-a vândut în primul an în peste 2 milioane copii , şi a intrat în topurile americane la locul 9. Doi ani mai târziu a lansat o compilaţie Paint the Sky with stars-Best Of.., care cuprindea două cântece noi şi o colecţie de 3 cd-uri intitulate A Box Of Dreams. Cd-urile intitulate Oceans, Clouds şi Stars acopereau cariera ei din 1987 până în 1997. În anul 2000, la 5 ani după lansarea lui The Memory of Trees, Enya a lansat un album A Day Without Rain. Cântecul Only Time a fost folosit în ştirile despre atacurile de la WTC în New York. Mai târziu, un remix al melodiei a fost lansat ca single, iar toate profiturile provenite de la acesta au fost destinate Asociaţiei Naţionale de Pompieri. A Day without rain a câştigat încă un Grammy pentru cel mai bun album new Age şi a devenit cel mai bine vândut album al artistei . Cu mai mult de 13 milioane de copii vândute, i-a adus un total de 70 de milioane de albume vândute în cariera sa. În 2001, la cererea personală a regizorului Peter Jackson scrie două cântece pentru prima parte a trilogiei Stăpânul Inelelor. Enya, fiind un fan al lui Tolkien, a acceptat, şi a contribuit la soundtrack cu Aniron şi May it be. May it be a fost nominalizat pentru un Oscar şi Globul de aur şi Enya l-a cântat live la Academy Awards. În septembrie 2004, Panasonic a folosit cântecul Sumiregusa(Wild Violet) în reclama japoneză pentru promovarea televizorului Viera. Scurt timp după aceea , Warner Music Japan a anunţat lansarea noului album în noiembrie 2004, lucru care s-a dovedit mai târziu a fi neadevarat, fiind negat cu stricteţe de Aigle Music. Abia după un an, la 21 noiembrie 2005, a fost lansat noul album Amarantine. Albumul s-a vândut până la data actuală în peste 6 milioane de copii, dovedindu-se încă un succes al artistei.