Zona Olteniei este plină de bijuterii de preț ale patrimoniului religios din România. Aceste mândre lăcașuri de cult sunt ridicate atât de domnitorii Țării Românești, cât și de oameni simpli care au simțit nevoia să îi mulțumească lui Dumnezeu prin aceste construcții mărețe.
Vă prezentăm în continuare o listă a minunatelor mănăstiri din Oltenia:
1. Mănăstirea Polovragi
Se află pe șoseaua ce leagă Târgu Jiu de Râmnicu Vâlcea. Frumusețea lăcașului este anticipată încă de la intrare, printr-o superbă poartă masivă din lemn, sculptată în mod deosebit și acoperită cu șindrilă.
Biserica actuală datează de la mijlocul secolului al XVII-lea. Lăcașul a fost restaurat în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, moment în care i-a fost înălțată turla și i-a fost adăugat un pridvor în stil brâncovenesc.
Biserica mănăstirii, ce poartă Hramul „Adormirea Maicii Domnului” este ridicată în stil bizantin. În interiorul bisericii se află o capodoperă a sculpturii românești în lemn, catapeteasma lucrată din lemn de tei.
2. Schitul Iezer
Iezer este unul dintre cele mai izolate schituri din România și este situat la nord de satul Cheia, în apropierea stațiunii Băile Olănești. Primii ctitori ai lăcașului au fost Radu cel Mare și fiul său, Mircea cel Bătrân.
Schitul a fost afectat de trecerea timpului, dar a fost refăcut în anul 1559. Din acel moment, Iezer a devenit căminul a peste 300 de călugări.
Biserica de astăzi a fost ridicată de episcopul Ilarion și schimonahul Antonie, la începutul secolului al XVIII-lea. Acum, la schit, viețuiește o obște de măicuțe. Aceste au grijă în mod exemplar de toate corpurile și de grădina schitului.
3. Mănăstirea Tismana
Este localizată la aproximativ 30 de kilometri de orașul Târgu Jiu. Măreția este cuvântul de bază ce descrie Mănăstirea Tismana. Marii noștri scriitori i-au atribuit descrieri minunate. Grigore Alexandrescu a numit-o „cea mai veche și mai măreața dintre mănăstirile de peste Olt”, George Coșbuc a socotit-o un „măreț cuib al Basarabilor”, în timp ce pentru Alexandru Vlaxuță a văzut-o ca fiind „o lume de închipuiri, de basme”.
Mândrul lăcaș a fost ctitorit în secolul al XIV-lea, cu sprijinul domnitorilor Radu I, Dan I și Mircea cel Bătrân. Mănăstirea se află pe un vârf de stâncă, în apropierea unei cascade înaltă de 40 de metri.
Mănăstirea Tismana este menționată și în cartea celebrului călător, diaconul Paul de Alep, care a vizitat mănăstirea în iulie 1657: „…într-adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această ţară, nici în alta, prin frumuseţea locului şi a aşezării, prin mulţimea apelor sale şi întărirea pe care o are, ajutată şi de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare”.
4. Mănăstirea Lainici
Lăcașul se află la 32 de kilometri de Târgu Jiu și la 25 de kilometri de Petroșani, pe Defileul Jiului și este una dintre cele mai mari mănăstiri de călugări din România.
Schitul ridicat aici a fost distrus în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din ordinul împărătesei Mariei Tereza. Schitul a fost distrus deşi nu se afla pe teritoriul austro-ungar, fiind la câţiva kilometri de graniţă. Schitul a fost refăcut la începutul secolului al XIX-lea de un grup de boieri olteni.
5. Mănăstirea Cozia
Este o ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, ridicată pe malul râului Olt în secolul al XIV-lea. Unele picturi datează tocmai de la finalul acelui secol. Ansamblul Cozia este considerat monument istoric şi a beneficiat de mai multe renovări de-a lungul timpului. Ultima s-a produs chiar în perioada comunistă, între 1958 şi 1959, la intervenţia patriarhului de atunci, Justinian Marina.
O perioadă neplăcută din istoria mânăstirii este cea dintre 1879 şi 1893, când autorităţile au transformat-o în puşcărie, decizia blamată de Mihai Eminescu într-un articol cu ton extrem de acid publicat în ziarul Timpul.
6. Mănăstirea dintr-un Lemn
Aflată la circa 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, mănăstirea a fost ridicată în secolul XVI, din lemnul obţinut de la un singur stejar. Bisericuţa din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică.
Sursa: Cătălina Burlan
comori de nepreţuit ...
RăspundețiȘtergere