Mai jos este o mantra a compasiunii, fragmente melodice. Ani Choying Drolma
este o calugarita buddhista si totodata una dintre cele mai frumoase voci ale
orientului.
Învăţăturile lui Ramana Maharshi de Arthur Osborne.
Acest volum a aparut in colectia „Alternative spirituale” si reprezinta o expunere generala a invataturilor lui Ramana Maharshi. Conversatiile sale cu cei care i-au cautat indrumarea acopera intreg domeniul religios si spiritual, de la teoriile de baza despre Dumnezeu si natura fiintei umane, la sfaturi despre comportamentul in viata noastra de zi cu zi. Intrebarile si raspunsurile lui Bhagavan sunt exprimate intr-un limbaj simplu, de conversatie.
De retinut ca autorul Arthur Osborne (1906-1970), scriitor si licentiat in istorie la Oxford, a fost unul din cei mai inflacarati adepti ai lui Ramana Maharshi. Din 1964 el a fost fondator şi editor al revistei “The Mountain Path” , revista care a deschis multora o poarta spre o nouă lume, în special în Occidentul care avea probleme cu terminologia sanscrită şi cu termenii filosofici indieni în general. A lucrat la Madras ca editor al ziarului Indian Express unde a învăţat să reducă scrierile sale la strictul necesar. Ulterior a ocupat postul de director la Hindi High School în Calcutta iar în 1958, împreună cu soția sa Lucia, s-a stabilit pentru totdeauna la Tiruvannamalai. De atunci Arthur şi-a dedicat tot restul vieţii scriind despre ceea ce iubea cel mai mult: viaţa şi învăţăturile lui Sri Ramana.
Voi vorbi putin despre meditatia shamatha si cred ca ar fi bine sa incercam sa si meditam efetiv de-alungul acestei expuneri. De fapt tehnica este foarte simpla. Toti marii intelepti din trecut ne-au sfatuit sa stam asezati cand meditam si sa ne mentinem pozitia coloanei cat mai dreapta pe verticala. In momentul in care pastram corpul cat mai drept, apare un sentiment de vigilenta si importanta, — se formeaza o atmosfera corecta. In aceasta instruire particulara n-am de gand sa va sugerez folosirea vreunui obiect exterior, cum ar fi o floare, ci in locul acestei tehnici sa urmam traditia standard Theravada de a folosi ca obiect de meditatie propria noastra respiratie. Asa ca ne vom concentra asupra propriei noastre respiratii: pur si simplu vom urmari cum inspiram si expiram. Asta-i tot. Mintea noastra este focusata asupra respiratiei, pozitia corpului o pastram dreapta, ochii ii tinem deschisi. Aceasta este esenta tehnicii: in principiu sa stam fara sa facem nimic.Haideti sa incercam sa facem asta pentru o vreme!Are loc o scurta sesiune de meditatie.Pur si simplu stam intr-o pozitie cat mai dreapta si ne veghem respiratia. Nu ne preocupam de altceva, nu luam in seama gandurile ce ne inunda mintea. Doar stam — singuri, ne multumim cu noi insine, fara a ne raporta la altceva. Noi, respiratia si concentrarea. Asta-i tot ce avem.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Deci stam, asezati, ne concentram asupra respiratiei, nimic altceva. Apoi unele ganduri pot aparea si un anumit numar de distrageri: lucruri despre care ai discutat ieri, filmul pe care l-ai vazut saptamana trecuta, o conversatie ce tocmai s-a sfarsit cu putin timp in urma, lucruri pe care le ai in plan pentru maine, o ingrijorare brusca — oare am oprit gazul azi dimineata la bucatarie? Toate acestea vor apare, dar cand se va intampla asta intoarceti-va la respiratie. Acesta este sloganul instructiunii shamatha: intoarce-te fara efort. De fiecare data cand observam ca am fost distrasi ne reamintim sfatul si ne intoarcem la respiratie. Sa mai incercam acest lucru pentru o vreme.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Daca suntem sub imperiul ambitiilor — chiar daca scopul nostru este iluminarea — atunci nu exista meditatie, pentru ca o gandim nu o realizam, ravnim la ea, cream fantezii, ne imaginam tot felul de lucruri. Aceasta nu este meditatie. Din acest motiv, o importanta caracteristica a meditatiei shamatha este aceea de a lasa de-oparte orice ambitie si a sta asezat doar de dragul sederii. Inspiram si expiram, suntem atenti doar la asta. Nimic altceva. Nu conteaza daca vom ajunge sa fim iluminati sau nu. Nu are importanta daca prietenii nostrii devin iluminati inaintea noastra. Cui ii pasa? Noi doar respiram. Nu facem altceva decat sa stam asezati intr-o postura cat mai dreapta si sa observam respiratia cum intra si iese. Nimic altceva. Ne detasam de orice ambitie. Aceasta include chiar si incercarea de a face o meditatie shamatha perfecta. Ar trebui sa scapam chiar si de asta. Doar stam!Cel ma bun lucru in legatura cu a avea cat mai putine obsesii si ambitii — doar sa stam asezati cat mai drept si sa ne observam respiratia — este acela ca nimic nu ne va tulbura. Lucrurile ne pot distrage doar cand avem un scop. Atunci cand avem un scop devenim obsedati. Sa zicem ca tinta noastra este sa mergem undeva, dar cineva parcheaza exact in fata masinii noastre, blocandu-ne. Daca ceva se interpune in calea tintei noastre, acesta devine un lucru groaznic. Daca nu avem acea tinta, atunci nu mai conteaza.Cei ce mediteaza adesea au o ambitie puternica de a obtine ceva prin meditatia lor. Dar atunci cand ceva ii distrage din meditatie, ei parca trec prin toate portile iadului, isi pierd increderea, devin frustrati, se condamna singuri, dau vina pe tehinica de meditatie. Iata de ce, cel putin la inceputul meditatiei, nu conteaza daca devenim sau nu iluminati, nu trebuie sa conteze daca apa fierbe in ibric, nu are importanta daca telefonul incepe sa sune, nu ne intereseaza daca ar putea fi unul dintre prietenii nostrii. Pentru cateva clipe nimic nu conteaza.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Nu trebuie meditat de dragul atingerii iluminarii. Daca nu esti distras de aceste ganduri poti practica shamatha in mod natural — sa nu fiti atat de influentati de imprejurari. In cea mai mare parte a timpului nu ne putem controla, mintea ne este mereu atrasa de ceva, sau distrasa de altceva — dusmanii nostrii, fiintele iubite, prietenii nostrii, speranta, teama, gelozie, mandrie, atasament, agresiune. Cu alte cuvinte, toate aceste fenomene si obiecte ne controleaza mintea. Poate uneori ne putem controla pentru o fractiune de secunda, dar cand suntem intr-o stare emotionala puternica, pierdem orice control.A lasa in urma ambitia, este o parte din renuntarea despre care vorbeste buddhism-ul. Buddha a renuntat la casa, sotie, copil, parinti si a plecat in cautarea iluminarii. Se poate spune ca Buddha a incercat sa-si diminueze ambitiile. Cel putin a incercat sa inteleaga inutilitatea acestora si astfel le-a lasat de-oparte. A le lasa in urma este foarte important daca vrei sa devii un practicant al meditatiei shamatha. Noi practicam meditatia shamatha, asa ca putem obtine aceasta putere de a renunta.Meditatia este una din rarele ocazii in care nu facem nimic. Altfel, mereu facem cate ceva, mereu ne gandim la ceva, mereu suntem ocupati. Ne pierdem in nenumarate obsesii si fixatii. Dar cu ajutorul meditatiei — prin a nu face nimic — toate aceste fixatii sunt scoase la lumina. Incepatorii pot fi putin infricosati de acest lucru, dar incet, incet vor capata incredere interioara si aceste fixatii se vor imputina in mod natural. Textele clasice de instruire in meditatie ne spun ca obsesiile noastre se vor anula ele insele, asemenea unui sarpe ce se incolaceste in jurul propriei cozi.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Gandurile va invadeaza, dar eu va spun sa va intoarceti la respiratie. Nu trebuie automat sa interpretati asta ca “Noi trebuie sa ne oprim gandurile”. Nu asta este ceea ce va indemn. Nu spun ca trebuie sa va opriti gandurile. Tot ce va spun este sa va concentrati asupra respiratiei. Cand gandurile apar nu le opriti, nu le inmultiti, nu le incurajati, nu le descurajati. Treba voastra este sa va concentrati asupra respiratiei. Asta-i tot. A opri gandurile nu este treaba voastra. Este important sa intelegeti diferenta: gandurile sunt pe cale sa apara; tot ce aveti voi de facut este doar sa va concentrati asupra respiratiei. Asta este tot.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Lord Maitreya ne-a dat un sfat foarte bun in legatura cu practica meditatiei shamatha: Cand practicam shamatha si mintea devine distrasa, este important sa ne reamintim antidotul. In cazul nostru antidotul este foarte simplu, sa ne intoarcem atentia asupra respiratiei. Putem numi asta “aplicarea antidotului”. Dar uneori exageram cu aplicarea antidotului, ceea ce poate cauza atat letargie cat si agitatie. Ati inteles ce vreau sa zic? Daca se continua cu aplicarea antidotului — antidot, antidot, antidot — este ca si cand aplicam un antidot acolo unde nu exista nici o infectie. Asta poate deveni o problema.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Intotdeauana faceti sesiuni de meditatie shamatha scurte dar frecvente. Spun asta in special pentru incepatori. Daca aveti de gand sa practicati 15 minute de meditatie efectiva, impartiti timpul acesta in cel putin 30 de sesiuni. Cu timpul putem trece la sesiuni mai lungi. O sesiune de 15 minute o putem imparti in alte 15 sesiuni (a cate un minut fiecare) cu pauza intre ele. Dar cand luam pauza, sa luam cu adevarat pauza — ridicati-va, plimbati-va, faceti altceva. Nu stati sa lanceziti pe jumatate meditand, pe jumatate ne-meditand. Dupa o alta perioada de timp puteti practica de 7 ori in 15 minute.Este importanta pastrarea acestor sesiuni cat mai scurte, pentru ca a face prea mult la inceput inseamna sa va umpleti de prea multa tehnica. Suntem fiinte umane si nu ne place sa devenim plictisiti. Ne place sa schimbam felul de mancare, ne place sa schimbam hainele, ne place schimbarea.De asemenea, calea spirituala este un proces indelungat si avem nevoie de multa rabdare. Este necesar sa ne placa aceasta cale, asa ca, sa mentinem meditatia scurta, clara si frecventa. In acest fel dezvoltam obiceiuri solide. Mai tarziu, acestea devin parte din noi. Este ca si cum am bea alcool: la inceput bem mai putin, nu bem 2 sau 3 sticle de-odata. Daca exageram vom avea probleme si nu ne vom mai atinge de alcool nicicand. Asa ca, practicati shamatha scurt si des. In acest fel veti capata deprindere. Acesta este un lucru necesar. Shamatha va deveni parte din viata voastra.De asemenea si in afara sesiunilor, daca este posibil sa va amintiti ca respirati. Aproape niciodata nu suntem activ constienti de faptul ca respiram.Ar fi bine sa nu va limitati la a medita doar dimineata sau doar seara, ar trebui sa faceti asta oricand, tot timpul. Vremea practicii este mereu acum — niciodata in viitor. Nu renuntati la shamatha gandindu-va “Voi face asta saptamana viitoare, sau luna viitoare, sau anul urmator”. Fa-o acum! Oricum, sesiunea de practica este doar de aproximativ 45 de secunde, daca sunteti incepator. Este usor. Puteti practica oriunde. Sa cere un singur lucru: sa stati asezati cu spatele cat mai drept.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Ca meditatie, stam cat mai drept asezati si veghem respiratia. Ce efect are asta? Creeaza spatiu. De fapt, tehnica in sine este doar un truc. Scopul principal este acela de a recunoaste toate aceste ganduri si distrageri ce ne bombardeaza neincetat. Putem fi suparati in continuare, dar de data asta stim, suntem constienti de supararea noastra — acest tip de suparare devine atat de comica. De fapt o putem conduce in directia aleasa de noi — avem mai mult control.Un lucru frustrant in viata noastra este acela ca nu avem nici un control asupra emotiilor. De aceea nu-i nimic distractiv in asta. Telul Buddhism-ului este sa fie distractiv, nu-i asa? Si pentru a avea distractie, trebuie sa avem control. Daca altcineva are control asupra voastra, asta inseamna: ca nu mai este distractiv.Are loc o scurta sesiune de meditatie.Shamatha implica multa disciplina. Lamasii adesea ne-au sfatuit sa facem meditatii in grup, pentru ca atunci cand meditam impreuna, vrem sa fim cei mai buni, cei mai rapizi, avem atat de multa mandrie si ego, si devenim competitivi — de ce sa nu folosim acest spirit de competitie ca o unealta pe cale? Daca mergeti la sala de gimnastica, observati alte persoane cum se pregatesc si toate acele corpuri bine lucrate, acest fapt va inspira. O motivatie gresita! Dar cel putin va va conduce undeva.Pastrati totul simplu, nu complicati lucrurile. Concentrati-va asupra respiratiei, asezati-va intr-o postura cu spatele cat mai drept — asta-i tot! In fiecare zi practicati pentru cateva minute, iar in plus puteti practica spontan, in locuri diferite — nu doar in fata unui altar, ci oriunde. Se acumuleaza atat de mult merit doar stand asezat undeva!———–DZONGSAR JAMYANG KHYENTSE, s-a nascut in 1961, in Buthan. A fost studentul lui Kenpo Appey Rinpoche. Este capul renumitei manastiri Dzongsar si al Colegiului Dzongsar si este responsabil de ingrijirea si educarea a aproximativ 1600 de calugari care traiesc in sase manastiri si institutii din Asia.
