Michelangelo Buonarroti

MICHELANGELO di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564) a fost fara nici un dubiu unul dintre cei mai inspirati creatori din istoria artei. El a reprezentat altaturi le Leonardo da Vinci cea mai puternica forta din renasterea italiana. Ca sculptor, pictor, arhitect si poet, Michelangelo a exercitat o puternica influenta asupra contemporanilor sai si asupra artei din vestul Europei in general. Florentin (desi s-a nascut pe 6 martie 1475, intr-un mic oras numit Caprese, langa Arezzo) Michelangelo a continuat de-a lungul vietii sale sa fie atasat de acest oras, de arta si de cultura lui. Si-a petrecut cea mai mare parte a vietii de adult in Roma, fiind angajat al Papei. Cu toate acestea prin testament a cerut sa fie ingropat in Florenta. Tatal lui Michelangelo, un oficial florentin pe nume Ludovico Buonarroti, avea legaturi cu familia Medici, aflata pe atunci la guvernare. El si-a trimis copilul, pana la varsta de treisprezece ani, in atelierul de lucru al pictorului Domenico Ghirlandaio.La varsta de cincisprezece ani, Michelangelo studiaza sculptura si la scurt timp este invitat in casa lui Lorenzo de Medici Magnificul. Aici a avut oportunitatea de a conversa cu tinerii Medici, doi dintre acestia devenind mai tarziu Papa (Leo al X-lea si Clement al VII-lea). De asemenea devine familiarizat cu umanisti de talia lui Marsilio Ficino si Angelo Poliziano, poetul, care ii vor deveni vizitatori obisnuiti. Michelangelo a realizat cel putin doua sculpturi in relief pana la varsta de saisprezece ani, si anume: Batalia Centaurilor si Madona pe trepte, amandoua realizate in casa Buonarroti, Florenta. Patronul sau, Lorento de Medici, a murit in anul 1492. Doi ani mai tarziu, Michelangelo fuge din Florenta (de unde familia Medici fusese temporar exclusa) in Bologna, unde intre anii 1494-1495 a executat numeroase statuete din marmura pentru biserica din San Domenico. Din Bologna, Michelangelo a ajuns in Roma, unde a putut examina multe statui clasice, nou descoperite, si multe ruine. In urmatoarea perioda a inceput seria de sculpturi la scara mare, cum ar fi cea a lui Bacchus (una dintre putinele lucrari de natura pagana cu importanta mai mare decat lucrarile sale de natura religioasa). Cam in aceelasi timp, Michelangelo a realizat sculptura numita Pieta. Originalul se afla in prezent in Basilica Sfantului Petre. Una dintre cele mai faimoase opere de arta, Pieta a fost probabil terminata de Michelangelo, pana la varsta de douazecisicinci de ani si este singura lucrare pe care a semnat-o vreodata. Tanara Maria este sculptata stand maiestos, tinand corpul mort al lui Isus Cristos pe genunchi, tema fiind imprumutata din arta nord-europeana. In loc sa-si dezvaluie necazul extrem, Maria este stapanita iar expresia fetei sale este una de resemnare in fata mortii. In aceasta lucrare, Michelangelo sintetizeaza inovatiile din sculptura ale predecesorilor sai din secolul al XV-lea, cum ar fi Donatelo, adaugand la aceasta, noua monumentalitate a stilului renascentist din secolul al XVI-lea.  , "Moise" (1515-1516),  In perioada 1501-1504, dupa reintoarcerea sa la Florenta, Michelangelo sculpteaza magnifica statuie „David” (care are o inaltime de patru metri si treizecisipatru de centimetri). Eroul vechiului testament este prezentat nud, tanar si suplu, musculos si vioi, privind in abis, de parca l-ar cantari din ochi pe dusmanul sau Goliat, pe care inca nu l-a intalnit inca. Intensitatea arzatoare a expresiei faciale a lui David este o trasatura caracteristica multor figuri realizate de Michelangelo, asemenea personalitatii sale. David, cea mai faimoasa sculptura a sa, a devenit simbolul Florentei iar originalul a fost plasat in Piata Signoria in fata Palatului Vecchio, primaria florentina.  A fost pentru prima oara cand un nud de asemenea dimensiuni a fost expus intr-un loc public. Aceasta a fost posibil deoarece David intruchipa cele doua virtuti ale patronului orasului, Hercule, si anume puterea si mania. Prin aceasta statuie, Michelangelo a demonstrat lumii nu doar ca si-a depasit toti contemporanii dar si ca, asemenea grecilor si romanilor, a reusit sa adune intr-un tot unitar frumusetea formala si puternica expresivitate plina de inteles. Michelangelo nu ne prezinta un David invingator, ci face portretul tanarului dinaintea bataliei.  Cand inca era ocupat cu realizarea lui David, lui Michelangelo i s-a dat oportunitatea de a-si demonstra abilitatea de pictor. A realizat astfel o pictura murala intitulata „Batalia de la Cascina”, destinata pentru Sala Cinquecento din Palatul Vecchio, vis-a-vis de „Batalia de la Anghiari” a lui Leonardo. Artistul a creat astfel o serie de nuduri si de figuri intr-o varietate de pozitii si situatii care vor constitui, de fapt, preludiul pentru viitorul sau mare proiect: Capela Sixtina, din Vatican. In 1505 Michelangelo este chemat la Roma, de catre Papa Iulius al II-lea, pentru doua motive. Cel mai important dintre ele este, dupa cum am amintit, realizarea frescei din Capela Sixtina. Lucrand deasupra capelei, stand pe spate pe schela, Michelangelo a pictat, intre 1508-1512, una dintre cele mai frumoase picturi ale tuturor timpurilor.  Pe bolta Capelei, Michelangelo a construit un sistem complicat de decoratii in care a inclus noua scene din Geneza, incepand cu „Separarea intunericului de zi” si incluzand „Creatia lui Adam”, „Creatia Evei”, „Tentatia si decaderea lui Adam si a Evei” si „Potopul”. Aceste scene centrale sunt inconjurate de profeti pe tronuri de marmura si de alte subiecte din Vechiul Testament. Pentru a se pregati in vederea realizarii acestei imense lucrari, Michelangelo a desenat numeroase figuri. Ele demonstreaza maiestria sa in ceea ce priveste redarea anatomiei umane.  Inainte de misiunea sa de a picta Capela Sixtina, Michelangelo a fost desemnat de catre Papa Iulius al II-lea sa-i faca mormantul, care se dorea a fi cel mai magnific al timpurilor crestine. Trebuia sa fie localizat in noua Biserica a Sfantului Petre, care era inca in constructie. Michelangelo a inceput munca la realizarea acestui proiect foarte entuziasmat. Opera trebuia sa includa mai mult de patruzeci de figuri. Artistul si-a pierdut luni intregi pentru a obtine marmura de Carrara. Datorita unei crize temporare de bani, Papa a ordonat sa fie lasat de o parte lucrul la mormantul sau, in favoarea realizarii Capelei Sixtine. Cand Michelangelo s-a intors la mormant, el a redesenat intreaga constructie la o scara mult mai modesta. Oricum, el l-a realizat, pentru Iulius al II-lea, pe Moise (in anul 1515) ca figura centrala in mult mai redusul monument funerar care acum avea sa fie localizat in Roma, in Biserica Sfantul Petru Vincoli.  Patriarhul sta atent, intr-o nisa putin adanca, tinand tablitele cu Cele Zece Porunci, cu barba lunga ajungandu-i pana la mainile puternice. Se uita departe de parca ar comunica cu Dumnezeu. Alte doua superbe statui, „Sclavul orb” si „Sclav vopsind” (amandoua se afla in prezent la Muzeul Luvru, in Paris) demonstreaza maiestria sa in sculptura. El este de parere ca figura se afla apriori in blocul de piatra, iar artistul nu face altceva decat sa indeparteze surplusul si sa elibereze forma. Michelangelo si-a lasat numeroase sculpturi neterminate, deoarece a fost satisfacut de ele asa cum aratau sau pur si simplu nu mai intentiona sa le foloseasca. Proiectul pentru realizarea monumentului funerar pentru Papa Iulius al II-lea necesita cunostinte de arhitectura. Aceasta nu era o problema pentru Michelangelo, deoarece inca din 1519 activitatea sa incepuse si in acest domeniu, cu planul pentru fatada Bisericii Sfantul Lorenzo, din Florenta (nerealizata de altfel). In anii 1520 proiecteaza Libraria Laurentiana, desi aceasta structura este terminata decade mai tarziu. Michelangelo si-a luat, ca punct de plecare in constructiile sale, predecesorii florentini dar in plus a introdus aceeasi energie care-i caracterizeaza sculptura si pictura. In loc sa fie consecvent practicilor greci si romane, Michelangelo foloseste motive (coloane, console etc) intr-un scop personal si expresiv. Partizan al factiunii republicane, Michelangelo a participat in perioada 1527-1529, la razboiul impotriva familiei Medici si a supervizat fortificatiile florentine. In timpul vietii sale, Michelangelo a fost un prieten intim al printilor si al Papei, de la Lorenzo de Medici si pana la Leo al X-lea, Clement al VIII-lea si Pius al III-lea, al cardinalilor, al pictorilor si al poetilor. Chiar daca pare greu de crezut, Michelangelo si-a exprimat cel mai bine modul de a gandi, despre sine si despre lume, in poeziile sale, mai degraba decat in celelate opere. Multe dintre versuri se refera la arta si la greutatile pe care le-a intampinat in realizarea acesteia sau la filosofia neoplatonica si relatiile interpersonale. Michelangelo isi merita intr-adevar apelativul de „divin” asa cum l-a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto.